Categorie: Amsterdam-Berlin (2014)

Ziua 2 – 20 Mai 2014 | Woutenberg – Delden (Olanda)

De dimineata m-am miscat cam prost, desi m-am trezit devreme. Cortul era foarte ud din cauza umiditatii. Soare nu am avut, asa ca am incercat sa-l mai zvant putin. Am plecat cu el ud. M-am urnit la 8.50. Sigur dupa cateva zile o sa-mi intru-n ritm. Trebuie putin mai multa organizare.
Tura zilei a fost una lunga, dar frumoasa. Se pare ca optiunea “Leisure” din hartile online “naviki” mareste semnificativ un traseu, ducandu-l pe drumuri secundare, poteci prin padure, trasee de bicla etc. Evita orice drum principal sau cu un trafic decent. Traseul de azi parca trasa conturul unei roti dintate. Vaci, capre, oi, magari, cai, ogoare, gradini, case si curti m-au insotit tot drumul. Nelipsita moara.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In jurul pranzului, surpriza in traseu. La capatul unei superbe alei pentru pietoni si ciclisti ce taia o pasune, imi bloca falnic traseul, un rau imens. Pe harta de acasa nu mi-am dat seama ca aici trebuie sa fie o trecere cu ferryboatul. Am crezut ca este un pod. Raul cu pricina este Waal, un puternic brat al Rinului, navigabil. Trecerile cu ferry sunt foarte dese. Practic, vasul, dupa ce ajungea pe un mal (chestiune de cateva minute) debarca pasagerii, dupa care, imediat se urcau cei care vroiau a trece dincolo. 1,2 Euro biletul. Foarte frumos. M-a incantat.

 

 

 

 

 

 

 

 

Drumuri secundare aproape necirculate, dar asfaltate. Opresc pentru “pranz” pe marginea unui drum secundar, un loc cu iarba. Intai o gura de combustibil de Zalau ca sa intre mai bine. E aceeasi licoare ce m-a insotit in precedentele doua tururi. Prieten de nadejde. Cascavalul olandez e fabulous de bun. Si Ieftin. Bune si placintele cu branza dulce. La final o banana din snop.

 

Mi se da posibilitatea ca de pe un mic delusor, aflat la intrarea in localitatea Markelo, sa admir acoperisul caselor cufundate in verdele padurii si patratele galben-verzi ale ogoarelor ce poarta imensii baloti cilindrici. Peste toate astea vegheaza magistral palele unei mori. Cu o mea “lance” pe doua roti ma indrept intr-acolo. Toate morile de vant vazute in cele doua zile de pedalat (sa fi fost vreo 10) erau reconditionate si intr-o stare excelenta. Varsta lor e de peste un secol. Mult mai spectaculoase daca le privesti de la o distanta mai mare.

 

 

 

 

In localitate imi atrage atentia un indicator rutier care spune ca in zona rezidentiala, cea cu 30 km/h viteza maxima, in intersectie bicicletele au prioritate in fata masinilor. Asta imi aduce aminte de discutia avuta cu gazda mea olandeza din Haarlem pe tema bicicletelor si a traficului. Imi spunea ca autoritatile olandeze nu doar ca vor sa imbunatateasca permanent infrastructura pentru ciclisti ci ca si descurajeaza circulatia auto. Practic, candva, ciclistii ii vor sufoca pe automobilisti. E oare progres? J
Pe la 16.30 am ajuns in Delden, localitate in care se gaseste campingul Mooi Delden, destinatia finala a zilei. “Mooi Delden” s-ar traduce “frumosul Delden”. Localitatea se afla la ~14 km de Enschede si la numai 20 km de granita imaginara cu Germania. Deci urma a fi a doua si ultima seara la cort in Olanda.
Campingul, mult mai mic decat cel din ziua precedenta, dar parca mai cald si mai primitor. Apa calda curge dupa ce iei in prealabil de la receptie, un dispozitiv ca o cheita pe care o “asezi” pe un alt dispozitiv aflat in perete, langa dus. Dupa ce asiguri acest contact apa calda incepe sa curga, dar va incepe sa curga, pe un mic display, si suma pe care o vei avea de plata la final pentru apa consumata. Domnisoara de la receptie a avut grija sa ma instruiasca pentru a economisi bani. “Wet, water off, shampoo, wash, water on, clean, water off” J

 

 

 

 

 

 
Incep sa cred ca www.eurocampings.com (sursa mea de campinguri) recomanda numai campinguri de la foarte bune in sus.
Cumparaturile le-am facut la un supermarket din oras. Ceva probleme de orientare la intoarcere.
Pana la apusul soarelui am profitat din plin de free wi-fi-ul campingului, afara, pe o masa, in bataia catorva tantari insistenti. Era locul cu semnal bun.
Cifrele zilei:
          Km parcursi: 118 km
          Camping: “Mooi Delden”
                      Pret 12.6 euro (1 persoana + 1 cort)
                      Dus : cu plata (dar mie nu mi-au luat bani J )
                      Internet wi-fi: gratis

 

Ziua 6 – 24 Mai 2014 | Extertal – Garbsen (Germania)

Campingul Bambi s-a dovedit a fi cel mai placut de pana acum, in micimea si intimitatea lui. Plecat pe la ora 9.50. Pe cer ceva nori albi, pufosi, dar cu suficient de mult albastru printre ei. Se anunta o zi linistita din punct de vedere al vremii.
Fiind o locatie mai inalta, primele doua ore au fost in usoara coborare. Las in urma landul Renania de Nord – Westfalia si intru in Saxonia Inferioara. Niste ziduri inalte apartinand unei vechi biserici imi marcheaza intrarea in oraselul Rinteln. Imediat, un pod peste raul Weser ce strabate localitatea. Poposesc pe el pentru cateva poze. La intrarea pe el imi atrage atentia un panou ce spune cateva  despre istoria acestui pod. Se pare ca pe acest loc a fost construit primul pod peste Weser inca de la inceputul sec 13. El a fost distrus si reconstruit in nenumarate randuri. Fie razboaiele, fie apa l-au nimicit. In 1925 a fost construit in varianta de azi, din otel, iar apoi reconstruit in anii 50 dupa ce fusese dinamitat de armatele germane aflate in retragere in al doilea razboi mondial.

 

 

 

 

 

 

 

 

In localiatea Kleinenbremen observ un vagon de epoca ce tocmai a oprit dintr-o cursa. Pare o plimbare turistica, caci vad ceva aparate foto. Ma informez si aflu ca deserveste o ruta turistica ce se numeste “Ruta morilor Wesfaliene”. De-a lungul ei se pot vedea un numar de 43 de mori de vant (identice cu cele olandeze). Si ca exista o zi in an, numita “ziua morilor” in care toate functioneaza J Daca revin vreodata prin zona, promit sa fac acest traseu.
Am parte de piste de bicicleta separate de sosea, la vreo 3 metri de aceasta.  Turlele ascutite ale bisericilor ce rasar din pacla verde a padurilor si campurilor imi dau de veste ca se apropie o localitate. Aceeasi liniste a fiecarei zi. Peste tot aproape pustiu.
Traversez Mittellandkanal. Este un canal artificial, perfect navigabil. Ma uit pe harta si observ ca uneste de la vest la est raul Ems de fluviul Elba, asigurand astfel, impreuna cu alte canale si alti afluenti, rute navigabile din Franta pana in Polonia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La camping Blauer See din Garbsen (15 fata de Hanovra) am ajuns pe la ora 16. Receptionerul vorbea o engleza excelenta asa ca ne-am inteles perfect. Pentru doua nopti am platit 27.2 Euro, fiind cel mai scump camping de pana acum. Pe langa asta am mai platit 4 Euro dusul, reprezentand 4 jetoane (token), cate un jeton pentru fiecare dus. Ei spun ca dureaza 5 min dar in realitate tine vreo 8-9 minute. Nu are aceleasi conditii bune ca precedentele. Proximitatea unui mare oras il transforma intr-o destinatie temporara nu numai pentru cei care vin sa se odihneasca/relaxeze ci si celor care sunt in tranzit sau care chiar lucreaza in oras. O rulota inchiriata cu toate conditiile te scoate la jumatate de pret fata de un apartament in oras.
Campingul reprezinta un loc de agrement situat in jurul unui lac artificial. Pe acesta este montata o instalatie de sky nautic pe cablu. Destul de populara, bag de seama.

 

 

 

M-am grabit sa instalez cortul. La ora 18 urma sa se inchida marketul, iar maine fiind duminica totul era inchis. Asa ca trebuie sa ma aprovizionez in urmatoarele doua ore. Marketul Aldis a fost la doar 3 km. Mersul la market se transformase deja intr-o rutina. Aveam doua antifurturi cu care imi legam bicicleta afara.
Niste taitei cu carne si curry mi-au facut cu ochiul. Si e pachet de 700 gr. Mancare tailandeza. Iata cina mea J
Pe drumul de intoarcere vremea dadea semne ca se strica, asa ca am tras tare sa ajung repede. Doar ce am ajuns si m-am bagat in cort ca a inceput o ploaie torentiala cu tunete, fulgere si vant puternic. M-a tinut prizonier in cort cam o ora, timp in care am papat taieteii. Deliciosi.
Pfff….am uitat lucrurile aproape uscate pe sarma. Is fleasca acum. Nu-I bai. Timp de uscat maine.
Dusul la 1 Euro, incarcat putin telefonul, cateva sms-uri acasa, un dartz pe tableta si somn inca de pe lumina.
Urmeaza ziua de duminica, zi in care voi vizita Hanovra din saua bicicletei.
Cifrele zilei:
          Km parcursi: 94 km
          Camping: “Blauer See”
                      Pret 13.6 euro (1 persoana + 1 cort) / pe noapte
                      Dus : 1 Euro fisa
                      Internet: Nu

 

Ziua 4 – 22 Mai 2014 | Horstel – Steinhagen (Germania)

Ziua am inceput-o la ora 10 cand am plecat din camping. Ca si zilele trecute drumul trece pe coclauri. A se citi drumuri secundare si trasee de bicla. Oamenii intalniti sunt extrem de rari. Parca au intrat in pamant. Dar fiind o zona rurala si biciclind la ore din jurul pranzului, probabil ca sunt plecati pe la treburile lor.
Localitatile luate-n roata Trekului meu sunt foarte aranjate si cochete. Locuitorii nu pot fi altfel decat buni gospodari si cu un venit peste medie. Peste tot liniste. Doar cate un tractor sau autovehicul o data la 20 min bruiaza cantul pasarilor. Ideal de biciclit.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Azi Garminul meu mi-a cauzat o emotie mare. S-a inchis brusc. Dupa cateva minute de buimaceala, in care dupa ce il deschideam si apoi se inchidea la loc, ma prind de problema. Se pare ca salvarea traseelor din zilele precedente au ocupat prea mult spatiu si de aici buba. Am reusit sa-l tin deschis scotand cardul de memorie si ducandu-ma pana la optiunea de Delete All Recordings. Apoi am introdus cardul si am selectat optiunea. A mers J  Este un defect de soft din moment ce am un card de 32 Gb. In zilele urmatoare urma sa descopar si alte astfel de “curiozitati” in functionarea GPS-ului. Dar dincolo de astea, in ceea ce priveste navigarea, hartile, orientarea, timpii de reactie etc, scula functioneaza ireprosabil.
Intr-o mica localitatea de pe drum am recunoscut graiul ardelenesc. Parea a fi un cuplu. Le-am dat “buna ziua”. Cred ca s-au dumirit prea tarziu ca nu-i cunosc.
La orele pranzului, pentru cateva ore, mai toate magazinele-s inchise. Si nu ma refer la cele mari, gen supermarket. Aprovizionarea la aceste ore este problematica. De o carciuma cu bere nu mai zic J Azi a fost o zi in care m-as fi oprit de cateva ori pentru o bere. Usi inchise. Atunci rememoram momentele din tura de anul trecut, cand, navigand prin Ungaria si Serbia pe un soare puternic, opream din 15 in 15 km sa radem una-doua beri. Iar crasmele erau cu duiumu’. Ca la noi, in fiecare sat.

 

 

 

 

Morile de vant din Olanda au fost inlocuite de unele care nu produc decat energie electrica. Multe ferme eoliene. Pare a fi principala sursa de energie pentru aceste localitati mici.
In padurile din imprejurimi, usor deluroase, numite Teutoburger Wald, putin dupa anul 0, a avut loc celebra batalie intre romani si triburile germanice. 3 legiuni romane impreuna cu armatele auxiliare au fost zdrobite acolo. Pe cel mai inalt deal al regiunii se intalneste Monumentul lui Hermann (conducatorul invingatorilor) ce aminteste de acea izbanda. Din pacate era cam departe fata de traseul meu si nu am ajuns pana acolo. Raman cu povestea J
Cand am ajuns in camping Park Bielefeld (putin in afara orasului Bielefeld) am baut o sticla cu apa pe nerasuflate. Locatie mare, draguta. Parcela amenajata pentru corturi este superba. O iarba bogata cu floricele albe.

 

 

 

 

Dupa mine a sosit un cicloturist olandez. Cica e din N-E Olandei, de la mare. Vrea sa ajunga in North Cape, in Norvegia (acolo, sus de tot). Dar va ajunge acolo cu ferryboat-ul, din Germania sau Polonia. La Berlin se va decide daca o va coti spre nord, sau va continua spre Polonia. Se pare ca are destul timp. Are o infatisare de Viking. 1.90m, par blond si barba roscata. Dar se plange ca o domnisoara ca-l dor incheieturile si ca are pielea sensibila la caldura. Saracu’, a pierdut si cartela necesara pentru dus, cartela pentru care platesti o garantie de 25 Euro. Fraza lui favorita in toate: “Oh, is so frustrating” (simt nevoia de putina rautate J ). A venit si vorba despre Romania si ca este interesat de a face o tura in zonele rurale. “Am auzit ca acolo ar fi carute trase de cai”. Se pare ca era singurul lucru fascinant pe care-l stia despre Romania. L-am incurajat s-o faca pentru ca nu va regreta si l-am sfatuit sa puna o furca cu suspensie la bicla.
Are un cort atat de mic…. Nu stiu cum intra-n el.
Desfac o cutie de Hansa, o bere locala si ma conectez la wi-fi-ul campingului. Semnal prost, suficient insa ca sa trimit cateva mesaje de binete acasa. Usor, usor, fortat putin si de un nor negru amenintator care pata apusul, ma retrag in intimitatea cortului pentru un somn binevenit.

 

Cifrele zilei:
          Km parcursi: 94 km
          Camping: “Park Bielefeld”
                      Pret 9 euro (1 persoana + 1 cort)
                      Dus : 1 Euro / pe cronometru (i-am platit de dimineata, la plecare)
                      Internet: free Wi-fi

 

Ziua 3 – 21 Mai 2014 | Delden (Olanda) – Horstel (Germania)

Facui ochi la 6.45. Se anunta o zi frumoasa. De pofta, desfac o conserva din cele luate ca rezerva de acasa. Pateul de gasca e delicios. De asemenea painea cu seminte de la marketul din Delden.
M-am chinuit putin pana am gasit intrarea in trackul zilei. Era fix in spatele campingului, pe o portita dosita. Dupa portita poteca dadea intr-un drum pe marginea unui canal navigabil. Iata motivul numarului mare de tantari J

 

 

 
Traseul nu a fost la fel de frumos ca cel de ieri, dar am trecut prin niste localitati foarte faine. Intr-una din ele era in desfasurare o competitie de alergare pe distanta lunga. Cu numere pe tricou, personal pe traseu, statie de amplificare, tot tacamul. In localitatea urmatoare am trecut pe langa o fabricuta de biogaz. Nu trebuie sa descriu ce mireasma era.
Undeva aproape de granita germana intru intr-un mic parc national, deservit in special de ciclisti si calareti. Drumul prin parc, metamorfozat intr-o poteca larga de vreo 3 metri era impartit de cele doua categorii. Cei calare nu s-au lasat asteptati. Imbracati corespunzator, in tunicile si cizmele specifice. Caii extrem de falnici si frumosi. O priveliste placuta. Aici reusesc sa dau si de un delusor. E practic prima “denivelare” peste care dau in toata Olanda, care este plata ca o clatita. Parcul poarta numele regiunii in care este situat, Lonneker. Dincolo de parc trec pe langa o moara. Avea sa fie ultima intalnita.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Trecerea in Germania a fost insesizabila in prima faza. Singurul aspect care iti arata ca ai trecut dincolo este numarul de inmatriculare al masinilor. Cu trecerea kilometrilor insa, nu mai pot vorbi despre o infrastructura exceptionala pentru biciclete (Olanda), ci doar de una foarte buna. Campurile nu mai sunt asa de aratoase, iar dungile trasate pe carosabil mai putin prezente. Dar chiar si asa, totul e aranjat. Arata foarte bine.

 

 

 

 

 

Cel mai important oras al zilei este Rheine, din Renania de Nord – Westfalia. Ar fi fost infiintat de franci in sec VIII si distrus complet (incendiat) in timpul razboiului religios de 30 de ani din sec XVII. L-am prins destul de animat, cu multa activitate pe strazi. Nu-i de mirare, caci are o populatie de peste 70000 de locuitori. Prind in poze imprejurimile de pe un pod ce traverseaza raul Ems.

 

 

 

 

Las in urma Rheine si dupa vreo 20 km ajung la campingul meu, Hertha See, situat la cativa km nord de Horstel. Imens, ca de obicei, se intinde un jurul unui lac artificial de mica adancime.Cu dedicatie pentru cei mici. Spre deosebire de celelalte doua precedente asta e aproape gol. Imi pun cortul intr-o liziera de conifer de pe marginea lacului, intr-un locsor cu mai multa iarba. Totul computerizat in grupul sanitar.

 

 

 

 

 

 

 

Fac o vizita la supermarketul K+K din localitatea invecinata. Am luat niste salate. Ceva cu hering si ceva cu taitei si ceva. Mi-a fost imposibil, citind etichetele, sa-mi dau seama de ingrediente. Asa ca privitul de aproape prin cutia transparenta incepea sa devina un sport. Pe langa astea cascaval, mezel, iaurt, suc si paine. Toate la 7,5 Euro. Intamplator, aceeasi suma.
Accesul inapoi in camping s-a facut cu o cartela personalizata primita la venire. Prima sedinta de spalat rufe. Doua tricouri, sosete si cateva elemente de lenjerie. Sunt pregatit de acasa cu sfoara si carlige de rufe. Intind sfoara intre un brad si cort.
Un dus de 4 min. Cu moneda.
Inainte de somn imi fac niste “remote selfies” si prind cateva cadre cu apusul de peste lac.
Cifrele zilei:
          Km parcursi: 90 km
          Camping: “Hertha See”
                      Pret 12.8 euro (1 persoana + 1 cort)
                      Dus : 0,5 Euro / 4 min
                      Internet: Nu

 

Ziua 5 – 23 Mai 2014 | Steinhagen – Extertal (Germania)

Azi noapte a plouat in reprize pana pe la 4. Parca cineva da bobarnace cortului. Nu poti avea un somn linistit. Urmand o zi cu mai putini km, imi permit sa mai lenevesc. Cortul l-am strans ud. Plec dupa ora 10.
Amenintarea ploii n-a disparut. Norii se tot intrec pe deasupra capului. Am tras husele de ploaie pe coburi si rucsac. Pe mine pelerina de ploaie.
Dupa vreo 5-7 km, pe cand strabateam strazile anostului Bielefeld, a inceput sa ploua. Si a tot plouat vreo 3 ore, suficient ca sa ma demoralizeze putin. Am avut noroc cu husa de ploaie improvizata pentru GPS. A cusut-o taica-miu dintr-o protectie de ploaie pentru casca ce era ponosita si gaurita. Opream la fiecare intersectie, dadeam putin husa la o parte si priveam GPS-ul putin aplecat. Trebuia sa stiu incotro o iau. M-am descurcat, desi pierzi ceva timp.

 

 

 

 

Despre orasul Lemgo am citit cateva cuvinte acasa. Cu o istorie de aproape 1000 de ani, l-am intalnit cufundat intr-o vreme mohorata, cu strazile jilave de ploaie. E un puternic centru de invatamant datorita Universitatii de Stiinte Aplicate, o institutie de stat extrem de apreciata pentru calitatea invatamantului. Din cauza ploii si a vremii inchise pozele au fost foarte putine.
Padure stanga-dreapta. Liniste deplina, trafic redus.

 

 

 

 

 

 

Iesirea din Lemgo a insemnat si inceputul unui traseu cu pante. Inainte de camping am avut o urcare zdravana de vreo 5 km, cu o panta de 6-8 %. Imi desfac pelerina de ploaie. Mi-e cald. La capatul drumului, intr-un ac de par, in plina urcare, observ o cetate. Opresc pentru a-mi trage sufletul si de lua cateva impresii despre loc. Se numeste cetatea Sternberg si este construita in secolul 12. De cativa ani reprezinta o locatie pentru activitati culturale.

 

 

Exact din sosea se intra in camping Bambi, destinatia zilei. Este situat in zona Extertal. Gazda, o tanti foarte draguta, rupe ceva engleza si, impreuna cu germana mea sumara, reusim sa ne intelegem. Campingul este izolat, discret si foarte mic in comparatie cu celelalte. Este o afacere de familie, gazdele locuind intr-un imobil cu etaj de la intrare. Iarba mare si bogata. Exact cum imi place.
La nici 5 minute dupa montarea cortului s-a pornit o noua repriza de ploaie. Din fericire scurta. Apoi a iesit soarele care a pus stapanire pe cer pana la apus. Sedinta de spalat rufe si de incarcat electronice. Am o borseta plina de cabluri, acumulatoare si incarcatoare. Trebuie sa ma ocup de incarcarea acumulatoarelor pt aparatul foto, a tabletei, GPS-ului si a telefonului. De foarte mare ajutor mi-a fost super-incarcatorul de 12000 mAh. Cu el puteam incarca de 5 ori telefonul sau GPS-ul atunci cand nu aveam acces facil la vreo priza.

 

 

 

 

 

 

Localitatea si marketul fiind departe, renunt la aprovizionare in seara asta. Apelez la proviziile de acasa si la resturile de dimineata pentru “cina” J .
Am intrebat gazda daca stie cum va fi “wetter morgen”. Mi-a raspuns “Much better that today” J
Asa sa fie. Somn. A fost o zi destul de stresanta.
Cifrele zilei:
          Km parcursi: 70 km
          Camping: “Bambi”
                      Pret 10.5 euro (1 persoana + 1 cort)
                      Dus : fara alte costuri
                      Internet: free Wi-fi in curs de instalare

Ziua 8 – 26 Mai 2014 | Garbsen – Peine (Germania)

Nici nu am auzit alarma telefonului, asa ca m-am trezit mai tarziu. Nu-I nimic caci azi e o tura mai scurta. Plec din camping pe la 10.
Primii 30 de km au fost foarte frumosi. Am traversat Hanovra si apoi mici orase ce se invecineaza cu marele oras. Am luat la incercare infrastructura pentru biciclete a acestor locuri. Ultimii 40 km au fost cu peisajele cunoscute a zilelor precedente. Ogoare, paduri si mici localitati foarte cochete.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 
Vantul a batut destul de tare dinspre Est, adica exact directia in care ma indreptam. L-am resimtit tragand mai greu. Pe alocuri mi-a testat echilibrul pe bicicleta.
La camping am ajuns la 15.30, in toiul caldurii. E cea mai calduroasa zi de pana acum. 30 de grade. Campingul se numeste Paradiessee Meerdorf este situat la 9 km de Peine, pe marginea unui lac si in vecinatatea unei autostrazi. O autostrada cu trei benzi, plina pe banda 1 de tiruri si camioane.
Extrem de liniste. Sunt singurul cort. Putinii locatari stau la rulote.
Grupul sanitar este la superlativ in ceea ce priveste curatenia. Evident, nelipsitul dus la 1 Euro/4,5 min.
Pentru cumparaturi am biciclit 7 km pana in localitatea Wendeburg.
O zi foarte linistita din toate punctele de vedere.
Inainte de somn prind cateva cadre cu vecinatatea cortului si frumosul apus.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cifrele zilei:
          – Km parcursi: 89
–    –        Camping: “Paradiessee Meerdorf
                      Pret 8.1 euro (1 persoana + 1 cort) / pe noapte
                                                     Dus – 1 Euro/4,5 min
         15 Euro garantie cheie grup sanitar.

Ziua 7 – 25 Mai 2014 | Garbsen. Vizitare Hanovra (Germania)

Astazi fiind zi libera, mi-am permis sa dorm mai mult. Facui ochi pe la ora 9, dupa un vis frumos. Nu-l spun J Dusul de 1 Euro si barbierit, timp in care am mai bagat ceva energie in bateria telefonului. Apoi mic dejun la capul  cortului, ca de obicei.
Nu se putea sa nimeresc o zi mai frumoasa. Cer albastru si doar cativa nori albi si pufosi. Vizita Hanovrei a inceput cu un drum de o ora pana acolo. Imprejurimile orasului sunt impanzite de trasee de bicla, recreationale in principal, bine marcate.

 

 

Hanovra, capitala landului Saxonia Inferioara, e un oras mare de circa o jumatate de million de locuitori. L-am gasit foarte aerisit, curat, putin aglomerat. Prima impresie a fost aceea a unui oras tineresc. Piste de bicicleta peste tot.
Remarc cladirile universitatii, a garii, a operei, primaria si muzeul regiunii Hanovra, toate cladiri vechi de peste 100 de ani. Toate refacute, ca si aproape tot centrul, dupa ce au fost aproape distruse in bombardamentele aliatilor din al II-lea razboi mondial.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Raul Leine, peste care stau din loc in loc poduri mici de piatra, strabate Hanovra de la sud la nord.
In piata operei se afla un monument ridicat in memoria a 1930 de evrei din Hanovra deportati si ucisi de nazisti. Pe pietrele monumentului sunt inscriptionate numele, varsta, data deportarii si lagarul unde au fost duse aceste persoane.

 

 

Cladiri noi, cu arhitectura deosebita, dau un aer modern orasului. Trupa Scorpions este originara de aici.
Dupa ce treci de toate astea, in partea de sud a orasului, intalnesti lacul artificial Maschsee, lung de cativa kilometrii si ideal pentru practicarea de sporturi nautice. De-a lungul lui, un parc cu o alee larga.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La intoarcere am apelat la prietenul Garmin, prieten inca neinteles in totalitate. La 5 am sosit la cort. Iau pranzul si incerc o felie de portocala. Celelalte le arunc. Nu au niciun gust.
Vecina de “platz”, o nemtoaica ce calatoreste cu doi catei, se ofera sa-mi daruiasca un scaun pe care sa stau. O refuz politicos, spunandu-i ca prefer iarba. Stau si ma gandesc……sa fi inteles eu gresit invitatia ei? J
Restul serii l-am lenevit. Printre triluri de pasari, ca fost sonor predominant si constant era vuietul autostrazii aflata la cateva sute de metri distanta.

 

 

 

 

 

Cifrele zilei:

 

          Km parcursi: 55 km

Ziua 9 – 27 Mai 2014 | Peine – Barleben (Germania)

M-am trezit foarte de dimineata in asteptarea celei mai lungi ture a excursiei. Am iesit din camping la 7.45, dupa ce am recuperat banii de garantie pe cheia de la grupul sanitar. Tanti cu campingul mi-a spus inca de seara trecuta ca la ora 8 pleaca sa duca copiii la scoala. Inca un motiv in plus ca sa fiu foarte organizat.
Racoarea diminetii mi-a dat aripi. Am trecut prin Braunschweig, iar la iesirea din el a inceput ploaia. Si n-a mai stat toata ziua, cu exceptia a doar doua ocazii. Ploaie cicalitoare, de toamna, vant din fata, traseu valurit. Astea mi-au fost conditiile tot traseul. Din fericire, cu moralul am stat foarte bine J

 

 

 

 

 
Pe la km 70, in localitatea Beendorf, am trecut peste fosta granita dintre RFG si RDG, marcata printr-un panou pe care scria data de 23 noiembrie 1989. Probabil data in care s-a deschis oficial punctul de granita. Si se pare ca n-a fost o simpla trecere. Am resimtit destul de repede existenta unei “bariere”. Infrastructura foarte buna din vest a inceput sa fie nu la fel de prezenta, unele drumuri destul de proaste, iar pentru unele localitati lipsa centurii rutiere. Traficul greu era pe la geamurile caselor. In schimb erau case vechi ce aratau foarte bine. Foarte prietenoase cu ochiul.

 

 

 

 

 

 

 

 

Avansand spre bazinul Elbei, intr-o pauza de sandwich, un batran biciclist se opreste si intra in vorba cu mine. El nu vorbea engleza. Cu sumara mea germana si prin limbajul universal al semnelor reusim sa avem o conversatie extrem de placuta de circa 10 minute. Intrebarea universala cand sunt “abordat” astfel este “unde te duci” si “de unde esti”. Am mai vorbit despre vreme, despre vantul ce bate intotdeauna in partile alea dinspre est, nord-est, despre granita capitalisto-comunista din spate, despre campingul in care urma sa ma cazez etc. Un mos RDG-ist foarte placut J

 

 

 

 

 

 

 

 

 
In continuare vreme inchisa, ploaie usoara, vant deranjant.
La camping Barleber See, situat la 12 km nord de Magdeburg, am ajuns la 5. Mi-a luat vreo 15 min sa gasesc receptia, caci locul e imens. Acolo, o doamna care nu rupea nici o boaba de engleza. In astfel de cazuri fraza foarte des folosita era: “eine Nacht, eine Person, eine Zelt” J Urma o pauza de cateva zeci de secunde si mi se spunea pretul. De obicei era scris pe o hartiuta. Asta era partea simpla. Dar ce te faci cand mai ai nevoie de informatii despre existenta internetului, care-i cel mai apropiat market si la ce ora inchide… Ia mai mult timp, dar ajungi intr-un final sa te intelegi chiar foarte bine. Tanti de la receptie a avut o idee foarte buna. A deschis Google Translate. Scria in germana si iesea in engleza J
Campingul era situat de-a lungul unui lac. Destul de populat aveam sa constat mai tarziu, desi in momentul venirii constatasem contrariul. De vina era vremea urata. Toata lumea era la adapostul caravanelor. Montatul cortului pe timp ploios nu e placut. Am pus bagajele sub un castan mare si des care reducea aproape de minim efectele ploii. Dar nu puteam sta sub el. Pamant tare si plin de radacini. Asa ca am montat betele acolo si apoi am luat cortul pe sus, deja montat, pana in locul unde aveam sa-l fixez. Ma descurc. Sunt instalat.
Mi-am facut aprovizionarea la Penny, aflat la 4 km distanta, la marginea orasului Magdeburg. Oras mare, cu peste 200 000 de locuitori. Pe drumul de intoarcere fac pana la roata fata, cauzata de o sarma rebela. Prima pana a excursiei. Ultimul km il fac pe langa bicicleta. Iau decizia de a face pana maine dimineata.

 

Bune chiftelele si tarta cu branza dulce.
Zi lunga si istovitoare, cu de toate.
Cifrele zilei:
          Km parcursi: 136 km
          Camping Barleber See –  9 Euro
          10 Euro garantie cheie grup sanitar.

 

          – dus: gratis

Ziua 10 – 28 Mai 2014 | Barleben – Ziesar (Germania)

A plouat toata noaptea. Degetele alea noduroase au tot batut in cort, pocnind in timpane. Am dormit decent, desi in valuri. Cortul (Hannah Covert S) rezista perfect. Niciun strop in interior. Evident,     l-am strans ud fleasca. Absolut totul era la adapostul huselor de ploaie.
Inainte de plecare trebuie sa rezolv pana. Fiind pe fata, n-ar trebui sa dureze mai mult de 10 minute. Ma bag la adapostul “verandei” cladirii care adaposteste grupul sanitar. Acolo sunt ferit de ploaie. In timp ce dau la pompa incercand sa umflu roata, se rupe ventilul camerei proaspat montate. Iremediabil. Camera nu mai poate fi reparata/folosita. Apelez la cea de-a doua camera de rezerva. Si ultima. De data asta totul merge fara probleme. Trag concluzia ca ar trebui sa cumpar din Burg Bei Magdeburg o camera de rezerva. Nu mai am, si, desi am si un kit de pana, pe vremea asta ploioasa devine aproape inutil. Traversez in plin orasul. Ar trebui sa gasesc un magazin de bicle.
Montez GPS-ul si selectez trackul zilei. Sau incerc sa il selectez. A disparut. Probabil ca am butonat aiurea si l-am sters din greseala. Le am salvate pe un stick, dar pentru asta mi-ar trebui accesul la un PC. Complicat. Asa ca incerc sa-mi fac manual traseul de azi. Selectez locul unde trebuie sa ajung si dau GO. Pare ok. Deja doua semne negative in 20 min. Totul pe fond de frig si ploaie. Parca cineva-mi spune “Unde dracu’ pleci ma. Ramai azi aici si pleci maine”. Din planningul de acasa aveam vreo doua zile rezerva tocmai pentru neprevazute ca vreme urata, probleme de sanatate etc. Ma incapatanez si plec la drum.
In primele ore, desi era ud si mai ploua, totul a decurs bine. Traversez in plin orasul Burg Bei Magdeburg cu ochii dupa un magazin de biciclete. Destul de repede reusesc sa gasesc unul. Inauntru doi baieti tineri, unul mesterind la o bicla, altul in spetele tejghelei. Le spun ceea ce doresc si ma servesc prompt. 7 euro pentru o camera Schwalbe. La plecare imi ureaza, nu cu oarecare compatimire in glasul lor, drum bun si in special vreme buna. Vreme buna, caci afara continua sa ploua. Cu moralul mai ridicat imi continui drumul.
La vreo ora de la iesirea din oras intru pe un fel de alee ce strabate o padure. In conditii de vreme buna, acea bucata nu putea fi decat superba. Dar in conditiile de fata nu putea fi decat aducatoare de cateva injuraturi. Balti, noroaie si un drum nisipos ce-ti testa forta picioarelor. Schimb pe un pinion favorabil si dau mai departe. 4 km de supliciu inainte de a reveni la asfalt.
Toate bune pentru inca vreo 10 km, pana cand drumul se infunda intr-un rau. Podul care trebuia sa traverseze acel rau era in constructie. Apa nu avea mai mult de 10 m latime si, dupa estimarea mea, mai mult de 1,5 m adancime. Daca n-ar fi fost vremea asta rece si ploioasa cu siguranta ca as fi incercat trecerea bagajelor prin apa. Ce e de facut? Zona este destul de izolata, niciun alt drum secundar, niciun suflet omenesc. De ce ar fi pe vremea asta oribila!? Dau cateva zoomuri pe GPS, nu reusesc sa gasesc nicio varianta de ocolire. Hotarasc sa ma intorc in Burg Bei Magdeburg pentru replanificarea traseului. O sa fie o zi lunga.
Intors in oras, caut un loc adapostit unde sa-mi pot face planul. Gasesc o parcare mica acoperita, langa o cladire ce parea a fi o institutie de stat. Totul e ud. Manusile fleasca, iar mainile s-au creponat de la atata apa. Pierd mai bine de o jumatate de ora, timp in care, cu ochii in ecranul GPS-ului, incerc a gasi o ruta favorabila. Cateva priviri curioase se abat asupra mea de la ferestrele cladirii invecinate. Adevarul e ca arat destul de caraghios.
Pornesc din nou la drum. Noua ruta evita zona cu probleme. Ocolul m-a costat vreo 30 de km si cateva ore bune. Noul traseu va trece prin Grabow, Drewitz, Schopsdorf, Ziesar, Wenzlow. Am luat ruta expres, sosele mai circulate decat cele cu care m-am obisnuit in zilele trecute.
Orele si km trec. Vremea ramane la fel de urata. Frig, ploaie, vant din fata.
Se face ora 5. Gasesc o statie de autobuz acoperita. Loc bun pentru a manca cateva banane. Statul pe loc te lasa prada frigului. Aveam s-o aflu dupa doar cateva minute de zabovit acolo. Imi trece prin cap ideea de a scurta traseul zilei si de a gasi o pensiune pentru cazare. Argumentele in favoarea acestei idei is covarsitoare. Decid sa pornesc in cautarea unei “gasthaus”. Pornesc la drum, de data asta cu ochii pe orice indicator catre o cazare. Gasesc un astfel de indicator destul de repede. Urmez indicatiile acestuia, parasind drumul principal spre dreapta. Ajung intr-un loc pustiu, infundat. Incerc toate usile, ma uit pe ferestre si niciun semn. Totul inchis. Pe aleea de intoarcere intreb un nene de un “pension”. Nu vorbea nicio boaba de engleza asa ca am revenit la limbajul semnelor. Omul bine intentionat si amabil, imi explica un drum catre alte pensiuni aflate in urmatoarea localitate, explicandu-mi ca-s mai scumpe acolo (aratand din degete universalul semn al banilor).
Ajung in Ziesar, o localitate mica si cocheta. Datorita castelului aflat in localitate, a devenit si un mic centru turistic. Cateva pensiuni stau dovada. Bat la usa uneia. Acelasi scenariu. Inchis totul. Cer ajutorul unui vecin. Citeste pentru mine pe o placuta de la intrare cum ca pentru a beneficia de serviciile de cazare sa suni la un nr de telefon. Omul e dragut si suna gazda. La finalul conversatiei imi spune “15 minuten”. Stau si astept usurat sosirea gazdei.
Intre timp citesc pe o placa turistica cateva informatii despre castelul ce se desfasoara in fata mea. Se pare ca are peste 1000 de ani, iar numele de Ziesar, slav la origine, inseamna “locul din spatele lacului”.
Dupa 25 de minute apare si gazda, o femeie trecuta de 70 de ani, cu un puternic schiopatat in mers. Ea a fost adusa de sotul ei intr-un „van” vechi. Cand m-a vazut cred ca i-a parut rau ca a raspuns la telefon. Eram ud leoarca, bicla plina de nisip. Aratam ridicol. Apoi a inceput limbajul semnelor si asaltul putinelor mele cuvinte in germana. O noapte, 35 euro, fara mic dejun. Cheia mi-a spus s-o las in usa cand plec. Am fost singur in toata casa.

 

 

 

 

Nimerind o zi rece, cu doar vreo 7 grade, femeia a bagat “carbuni” la centrala si am avut caldura-n calorifere. Un prilej ideal de a face sesiune prelungita de spalat rufe si de uscat ceea ce trebuia uscat. A urmat prima seara dormita intr-un pat dupa 10 zile. Mi-a mai ramas ceva mancare.
Prima etapa neterminata. Mi-e lene a mai calcula cat mai aveam pana la destinatie.
Foarte putine pozate astazi. Vremea chiar nu m-a lasat in pace.
Sfarsit de zi aventuroasa.
Somn.
Cifrele zilei:
          Km parcursi: ~110 km

 

          Gasthaus Zum Bergfried –  35 Euro