Zurich

Distribuie articolul:

10 iunie 2016

Ne-am trezit lejer, fix după ce ne-am făcut necesarul orelor de somn. Țânțarii de care aminteam ieri sunt prezenți chiar și dimineața, dându-ne târcoale în vreme ce „organizăm” cafeaua , ceaiul și micul dejun în foișorul din apropierea corturilor.

Cum avem o zi de pauză, vom spăla niște haine pe care le vom întinde ulterior pe sârmele ancorate aseară între gard și un stâlp al foișorului. Cu greu am găsit niște prize funcționale (fără plată), iar odată găsite, am creat un adevărat ciorchine de fire și prize triple, încărcând simultan:

  • telefoanele
  • acumulatorul aparatului foto
  • un acumulator pentru GoPro
  • power-bank-ul
  • camera video

În vreme ce ne-am ocupat de alte lucruri administrative și am luat micul dejun, „gadgeturile” erau gata de drum.

La recepția campingului ni s-a spus că putem folosi autobuzul 215 până la gara centrală din Zurich, făcând o călătorie de aproximativ 50 de minute. Acel bilet despre care ni se spunea ieri, poate fi cumpărat direct din autobuz și este valabil 24 de ore pe orice mijloc de transport.

Stația se află la aproximativ 200 de metri de camping. Atâta doar că noi am luat autobuzul în sens invers și ne-am trezit după două stații că suntem la capăt de linie, în Affoltern am Albis. Șoferul ne-a spus că putem lua orice tren până în oraș, întrucât capătul de linie al autobuzului era chiar în fața gării.

Am coborât și ne-am urcat direct într-un tren ce trebuia să plece în două minute. La fel ca în alte localități din Elveția, sunt multe trenuri către orice direcție, la intervale scurte de timp. Astfel, în 20 de minute eram în gara centrală din Zurich.

Pentru mine și Nico nu este prima oară când vedem această gară enormă, cam cea mai aglomerată din Europa (fiind conectată cu toate destinațiile bătrânului continent), cu mai multe nivele și puzderie de linii și oameni. La venire, aici am schimbat trenul dinspre Viena, continuând spre Geneva.

Cu totul, să fi făcut cam o oră din camping până aici. Vremea este foarte bună, soarele strălucind pe un cer senin, oferind cadre numai bune de fotografiat. Bineînțeles, orașul este destul de aglomerat. Multe mașini (ca mai peste tot prin Elveția), multe tramvaie cochete și foarte mulți oameni ce-și servesc prânzul „take-away” pe cheiul râului, hrănind și păsările de pe apă. Observăm un grup foarte ghiduș de lebede ce se bucurau de multă atenție din partea „spectatorilor”.

Ne-am plimbat brambura prin centru, pe străzile cochete ale orașului. În depărtare, către Sud, culmile și crestele înzăpezite ale Alpilor domină peisajul. Pentru noi, cadrul acesta prezintă atât o chemare aventuroasă, cât și un soi de avertisment pentru ceea ce ne așteaptă. Cum eu și cu Nico încă suntem în dubii cu privire la continuarea planului către înălțimile alpine (luând în calcul echipamentul nostru și temperaturile scăzute din timpul nopții ce s-au tot înregistrat pe la Zernez și Lassa), imaginea nu face decât să ne ducă și mai mult în direcția abandonului.

Am vizitat Frau Munster iar apoi am urcat în turnul catedralei cu același nume. Panorama orașului este foarte faină de aici, astfel încât nu pot decât să recomand o urcare în turn, în caz că ajungeți în zonă.

Spre finalul zilei, am mers pe pontonul lacului. Câteva poze în lumina după-amiezii târzii și iaca înapoi către camping. Ne-am aprovizionat de la un COOP, căci altceva nu am găsit. Am luat trenul S14 către Affoltern am Albis, iar apoi am continuat cu același autobuz 215.

Pe drum, am verificat iar vremea și, într-un final, am decis împreună cu Nico să nu mai urcăm spre Stelvio și Umbrail. Nu suntem suficient de pregătiți pentru vreme atât de rece. A fost vina noastră, căci ne așteptam să fie ceva mai cald într-o zonă cu vreme foarte schimbătoare și climat alpin.

Marius și Alina au saci de dormit destul de groși și, în mod cert, nu vor avea probleme. Este foarte neplăcut să fii cel care dă înapoi și „sparge gașca”, dar consider că mai presus de orice este bine să fii realist și să îți accepți greșelile. În fond, dacă noi ne îmbolnăvim pe drum, nu facem decât să cauzăm probleme suplimentare celor doi prieteni.

Astfel, noi vom lua un tren către Innsbruck, unde vom poposi o zi, iar apoi un alt tren către Bolzano, în Italia, unde vom reîntregi grupul.

La camping m-am pus pe schițat track-uri GPS pentru planul enunțat mai sus, în vreme ce Marius și Alina s-au dus să vadă meciul de fotbal dintre Franța și România.

Ca fapt divers, deși voi detalia diverse impresii și concluzii în secțiunea de la finalul acestui jurnal, elvețienii îmi par un popor destul de fițos și, pe alocuri gălăgios (vocal). Excepție au făcut cantoanele ce cuprindeau Basel și Berna,unde lucrurile erau vizibil diferite din mai toate punctele de vedere.

Adormim oarecum împăcați cu decizia luată în situația de față.

Restul de fotografii

Distribuie articolul:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *