Publicat pe

Peniscola – Benicassim

Distribuie articolul:

1 iunie 2015

La plecare, cu prilejul traversarii orasului am mai admirat castelul si imprejurimile acestuia. Cladirile au colori deschise, in special alb. Plajele isi au deja turistii lor. Acestea sunt intinse, curate si cu nisip fin. Traseul ne duce catre sudul orasului, undeva la inaltime. Prilej de a ne masura inaltimea cu cea a castelului. Mai departe drumul urca in cartierul Papa Luna, o zona rezidentiala foarte linistita. Acolo drumul trasat se transforma in poteci care se pierd in stancile impadurite de deasupra. Este masivul Sierra de Irta, format din doua lanturi muntoase, avand inaltimea maxima de 572 in varful Campanilles. Nu ma voi baga pe pantele astea abrupte, uscate si tepoase. Ma intorc sa caut un drum abordabil. Inainte de asta luam un mic dejun frugal, pe o banca, la umbra.

Pe N340 din nou.

Cam 20 km pedalati si, pe partea cealalta a muntelui, drumul se aplatizeaza si revenim la mare. Suntem in Alcossebre. Terasele ne imbie la a poposi la niste beri reci. Aceleasi plaje din pre-sezon, cu putina lume si multa liniste. Interzis a monta cortul si de a intra cu animale de companie arata un indicator. Multitudinea de semne te mai indeamna la curatenie si conduita adecvata. Pe masura ce ne departam de locurile amenajate, nisipul se transforma in pietris si tufisurile tepoase iau locul sezlongurilor. Sunt locurile preferate de cateva persoane venite cu rulota, cautand probabil izolarea deplina. Toate astea se termina in zona numita Pinta Capicorb, in locul unde raul Caves se varsa in marea Balearelor. Dam si de o discoteca, aflata intr-un fost deposit portuar din sec 18. Cladirea din piatra, cat si cele cateva imobile din jur dau un farmec aparte locului.

La Torreblanca revenim la civilizatie si la familiarul N340, pe care rulam printre aceiasi masilini. Drumul prezinta si ceva pante, scurte dar destul de abrupte.

Inainte de Benicassim, destinatia zilei, revenim pe faleza. Oraselul, un puternic resort turistic, este parte a Costa del Azahar, are 6 km de plaja de cea mai buna calitate si o promenada ce le uneste. Pe aici este trasata si Via Verde, o pista de biciclete. Se spune ca denumirea locului se trage de la un trib berber ce s-a instalat aici in timpul dominatiei maure ce se numea Banu Qasim. Campingul Bonterra Park este mare, strict parcelat, fara iarba, curat si bine umbrit de niste copaci desi.

Luam cina la un restaurant pe o strada ce dadea din plaja. Mancare buna, dar nu la fel ca cea de ieri.

Pe inserat e timp si de o plimbare pe promenada.

Azi s-au strans 86 km.


Distribuie articolul:
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *