Nisa-Andorra-Valencia pe bicicleta. Vorba inainte si Drumul

Distribuie articolul:

A venit si timpul pentru traditionala tura de vara cu bicicleta.

De-a lungul mai multor luni am studiat diferite trasee si locuri pe care mi-as dori sa le vad din saua bicicletei. Printre ele s-au numarat: turul marii Baltice, turul Islandei, costa vestica a Italiei, Portugalia-Spania si o tura pe coasta Mediteranei. In stabilirea traseului au contat foarte mult posibilitatile de transport, perioada (vremea) si preturile. Orasele strabatute de curse aeriene directe, si in special de companiile low-cost, sunt preferate. Ele vor reprezenta intotdeauna locuri de sosire/plecare. Dintre toate cea mai favorabila este tura mediteraneana.

Va urma sa zbor pana la Nisa si de acolo se pedalez pe traseul Marseille – Arles – Montpellier – Narbonne – Andorra – Barcelona – Valencia. Acolo voi abuza de amabilitatea prietenului Sandy care ma va gazdui pentru cateva zile si care ma va ajuta cu transferul la aeroport. Pana la Barcelona, pret de vreo doua saptamani voi pedala singur. De acolo voi fi insotit de Lavinia (sosita cu o cursa aeriana) pentru inca 5 zile de pedalat pe coasta estica a Spaniei.

Urmatoarele randuri, intr-un stil cat se poate de laconic, se doresc a impartasi experienta acestei ture. In completarea lor am venit cu poze surprinse pe traseu. Sa-l numim jurnal. M-am exprimat fie la timpul prezent, fie la timpul trecut, asa dupa cum am retrait eu respectivul moment in timpul expunerii.

*Marius Udrea*


10 MAI 2015: Bucuresti – Nisa

Drumul

Aeroportul Otopeni. Cursa Blue Air. Bicicleta este bine mansonata, impachetata “regulamentar” intr-o cutie de carton. Roata fata scoasa, ghidonul detasat si pus de-a lungul cadrului, presiunea scazuta in roti. Scaunul in avion s-a nimerit sa fie exact langa iesirea de siguranta, unde locul pentru picioare este mai generos. Numai bine pentru cateva reprize de motaiala.
Am aterizat la ora 20.15. La aeroportul din Nisa, tot bagajul, inclusiv bicicleta, a sosit pe banda. Am suit totul pe un carucior si m-am grabit spre iesire, cautand cu privirea locul unde-mi voi asambla bicicleta. Deja soarele era spre apus.
In fata aeroportului erau o parcare si cateva statii pentru transport local. Observ un loc mai dosit situat in fata unei iesiri de urgenta si langa un gard metalic ce imprejmuia un santier. Asta e locul. Stiam ca trebuie sa ma grabesc. Nu imi era teama de intuneric, ci de indisponibilitatea gazdei de la camping la o ora inaintata.

Am asamblat bicla in timp record. Doar roata, pedale si ghidon. Pentru celelalte accesorii nu era timp. Umflu rotile si montez GPS-ul. Cam 25 de min. La vreo 10 minute de la inceperea operatiunii am atras atentia politiei aeroportului care mi-a spus sa ma mut doar 2 m mai in spate ca sa nu blochez iesirea de urgenta. Amabili.

Iesirea de la aeroport mi-a dat batai de cap. E un pod rutier cu mai multi melci ce dadeau in toate partile. Nu e simplu nici macar cu un GPS in ajutor. Dupa vreo doua ocoluri nimeresc drumul meu. Este o faza inaintata a crepusculului. Lumina inca se zbate sa mai ramana prezenta asa ca ma bazez pe ea in detrimentul frontalei si a luminii spate pentru a vedea si de a fi vazut. Plus ca strada e bine luminata iar eu bine reflectorizat. Dupa calculele de acasa erau 8 km pana la camping.

Dupa cativa km pe plat, drumul coteste spre dreapta si o ia intr-o urcare sustinuta pana la camping. Ma duce prin niste cartiere linistite de vile si imobile cu cateva nivele. Apoi, casele devin din ce in ce mai rare, ca si luminile orasului. Sunt deja in afara lui.
Pedalele, fiind stranse sumar, pocnesc sub forta talpii.

Campingul se afla langa sosea, pe partea stanga. Este ora 21.40 si intuneric total. Intrarea e reprezentata de o poarta mare operabila electric. Trag cateva priviri peste gard. Nimeni. Sun la interfon. A raspuns o doamna cu o voce suava. Ma recomand ca biciclist in cautare de doua nopti de cazare in camping. Vocea suava graieste engleza.

Vizavi de intrare e o vila mare, dincolo de alei. Inca din momentul in care am sunat la interfon am sesizat la un geam al casei o silueta ce ma cauta cu privirea. Mi-a dat drumul la poarta si mi-a spus sa ocup locul 3, pe alee in stanga.
M-am relaxat. Intotdeauna drumurile de ducere si intoarcere sunt datatoare de ceva emotii si stres. Agale montez cortul. Somn.


Distribuie articolul:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *