Spielberg – Bernaich

Distribuie articolul:

12 iunie 2015

~99 km
~800 m
Diurna: 15.5 EUR/2 pers.
Cost cazare: 18.5 EUR/2 pers.
Vreme:
Moral:

A fost o noapte linistita, fara ploaie. Ne trezim, din nou, cu soare.
Dupa ce ne bem cafeaua, urmeaza o mica sedinta foto pe langa cort, cu un bujor si o albinuta ce se delecta cu roua de pe cortul intins la uscat, pe iarba.

Strangem tabara si plecam relaxati. Traversam alte localitati pitoresti si zone deschise, cu munti tronand in departare. Cuvintele sunt de prisos.

De cand am plecat din camping ne-am tinut ruta R2. Dupa ceva vreme zarim orasul Judenburg, in care vom si intra (ruta trece exact prin centrul istoric al orasului).

Un oras, de altfel, foarte frumos. In centrul vechi, chiar langa catedrala, se regaseste o fantana al carei bazin azuriu te imbie la un scurt popas, mai ales in zilele de vara. In aceeasi piateta se afla si cladirea primariei.

Am observat ca in aceasta parte a Austriei pare sa existe un obicei ce consta in taierea crengilor unui brad inalt, exceptand partea superioara. Totodata, copacul este ulterior impodobit. Un astfel de brad nu lipseste nici de aici.

La iesirea din oras traversam raul pe un pod din lemn construit special pentru biciclete. Ne intersectam cu o cale ferata, dupa care pedalam in paralel cu ea pe sub un impresionant viaduct al unei autostrazi (S36). Urcam si panorama se deschide mai mult. Flori de-o parte si de alta a drumului pustiu.

Luam pranzul la unul din multele popasuri amenajate de-a lungul rutei. De mentionat ca toate au banci si cosuri de gunoi, iar majoritatea si sursa de apa potabila.

Trecem pe langa o gospodarie unde vedem cativa ieduti iesiti la plimbare, dupa care drumul valurit ne poarta tot de-a lungul vaii, avand ca tovaras de drum calea ferata.

Ruta devine si mai pitoreasca, iar dupa alte cateva sate linistite si inca un popas la umbra, iata-ne pedaland de-a lungul unei cai ferate simple, destinata unor trenuri de mici dimensiuni menite sa deserveasca navetistii.

Intram in Scheifling.

Dupa aceasta localitate suntem nevoiti sa parasim R2, caci drumul nostru coboara mai spre Sud.
Astfel, nimerim pe un drum national pe care, o bucata de cativa kilometri buni, vom urca cu vant din fata si cu trafic destul de intens pe langa noi. Contrastul brusc dintre rutele amenajate si un drum national ne chiauneste nitel, insa toate localitatile au piste pentru biciclete pe marginea drumului. Astfel, avem destule momente de respiro. In varful urcarii intalnim o ruta locala, MU1, pe care vom cobori izolati de trafic pana in Neumarkt. Ajunsi jos, facem o scurta pauza si ne orientam dupa GPS. Trecem din Stiria in Carintia si urmeaza localitatea Friesach.

Fix la intrarea in Friesach vedem o alta cultura de capsuni. Oprim si aici, normal!
Doamna care vindea, dupa o scurta discutie in care a aflat de unde suntem, de unde venim si incotro ne ducem, a pupat-o pe Nico pe ambii obraji si ne-a facut un mic discount. Capsunii sunt mai ieftini aici (practic, pretul pe kilogram este la jumatate fata de ce am vazut pana acum – 2.5 Euro), dar nu chiar la fel de savurosi. Oricum, foarte buni! Am luat doua kilograme ce au fost ancorate pe portbagajul Nicoletei (traiasca plasa extensibila 🙂 ).
Continuam prin Friesach, un orasel foarte dragut. Ne intalnim cu ruta R7, care ne va duce pana la camping.

Ruta merge paralel cu un drum express. Ajungem la ora apusului in Camping Wieser. Suntem obositi.
Cu domnul de la receptie ne intelegem destul de greu (este mai in varsta) si ramane sa achitam a doua zi de dimineata, la plecare. Cumparam in schimb doua beri nefiltrate. Alte cumparaturi nu am mai apucat sa facem, insa sticks-urile, capsunile, berea si palinca ne vor fi suficiente pentru toata seara.

Camping-ul este frumos si liber, plin de verdeata si fara gard. Ba mai mult, este lipit de un lan de grau, fapt ce-ti da un sentiment crescut de libertate si liniste, mai ales in lumina apusului. Baile sunt curate iar iarba numa’ buna pentru pus cortul.

Intai am baut berea. Pe nerasuflate, aproape. Apoi am inceput sa asezam cortul si toate cele.
A urmat o sesiune de spalat haine, iar dupa lasarea intunericului am stat pe izoprene uitandu-ne la Luceafar si la licuricii ce zburdau in voie prin bezna camping-ului.

Distribuie articolul:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *