Cirese, salcami si maci la final de mai

Distribuie articolul:

23 mai 2015

Trebuie sa recunosc din start ca avem o mare, mare dependenta. Ma rog, or fi mai multe, da’ la sfarsit de mai doar una este mai accentuata, iar aceasta vizeaza ciresele.

Cum in exact aceeasi perioada a anului trecut am infaptuit o tura ce a presupus admirarea unor sate linistite, cateva urcari si mancatul de cirese, ne-am gandit sa o reeditam cu mici modificari. Totodata, speram sa prindem si macii de la Lunca Prahovei, pe care i-am pozat anul trecut. Va fi o tura de plimbare, cu mai multe pauze si un plan sumar (adica stim exact de unde plecam si pe unde vom trece, insa nu stim unde ne vom opri).

Ne-am mobilizat din scurt si iata-ne sambata in clasicul R3001, arhiplin, din Gara de Nord. E ora 6:10 AM iar vagonul cu rastel este deja ticsit si biciclistii continua sa vina in valuri. Ne gasim loc intr-o alta zona a trenului. Multa lume ce merge catre munte. De la grupuri cu multi copii pana la oameni in etate, echipati ca atare.

Dupa cam o ora si nitel de stat in picioare, iata-ne-n Ploiesti Vest. Iesim catre Cocorastii Mislii prin Paulesti, chititi sa cumparam cirese. Avem coburile cu noi, deci suntem pregatiti. Gasim si cumparam cateva kilograme. Pietroase, proaspete, bune. Foarte bune. Iar pe masura ce am avansat catre Tiparesti in cautarea unei surse de apa (pentru a le spala nitel), pofta era si mai mare. Ne oprim in satul Goruna, in fata unei curti. O doamna foarte amabila ne spune ca putem folosi din apa de la cismeaua curtii pentru a spala cirese. Ii dam si dansei niste cirese si ne punem pe infulecat, stand in fund pe iarba.

Traseul serpuieste prin sate foarte frumoase, cu oameni linistiti si foarte binevoitori (mai rar te saluti politicos cu lumea pe strada in sudul tarii). Fata de alte zone din judetul Prahova, aceasta este una aparte. Chiar contrastanta, in sensul cel mai bun. Pedalatul in caldura soarelui de inceput de vara si in compania dealurilor si a poienilor, ne poarta pe drumuri strajuite de foarte multi salcami ce ne ametesc cu mirosul lor dulceag si placut. Nu putem a ne abtine sa nu facem un lung popas intr-o poiana, cocotata ceva mai sus de DJ 218.

Un loc ce te duce cu gandul la o campare. Poate este o idee de studiat.

Din Poiana Trestiei, urcam DC 11C catre Bustenari. Pante superbe, la fel ca privelistile.

Inca un popas in varful dealului. E pacat de cirese sa „stea degeaba”.

Coborand din Bustenari catre Telega, intalnim niste cursieristi ce urcau in sens invers. Ne salutam iar unul ma intreaba daca mai e mult. Ii spun ca mai este ceva, in ideea de a-si doza efortul. Jos in Telega, popas la magazinul central de unde ne luam de obicei cate-o bere. Doamna vanzatoare, care era pe afara, ne saluta calduros si ne ureaza „Bine ati venit!”. „Radem” cate-o bere si/sau o vafa.

In Campina nu mai oprim, caci nu aveam de ce. Intram direct pe DJ 101P catre Bobolia – Aricestii Rahtivani. In Lunca Prahovei oprim langa campul cu maci, care nu este la fel de bogat ca anul trecut, insa merita surprins.

De acasa facusem o schita pana in Peris, in ideea ca poate o lalaim mai mult. Insa a inceput un vant destul de puternic (din fata/lateral stanga) pe masura ce ieseam din Valea Prahovei, iar soferii erau din ce in ce mai…balcanici. Asa ca, dupa o mica ratare a unei intersectii ce ne-a facut sa mergem 2.5 km pe DN72 pana spre Targsoru Nou, ajungem in Strejnicu. Oana si Claudiu decid a ramane in gara in vreme ce eu cu Nico vom da o fuga din nou pana in Paulesti, pentru a mai cumpara cirese. Sunt prea bune ca sa nu profitam de ocazie, iar timp este destul pana la tren.

Zis si facut. Dupa o alimentare rapida cu niscaiva dulciuri si 11 km pana la aceeasi doamna de la care am cumparat de dimineata, iata-ne intorcandu-ne catre gara, in soarele dupa-amiezii, cu 7 kg de cirese in coburi (din care 3 pentru Oana si Claudiu).

Trenul a fost un pic mai liber. Am ajuns relaxati inapoi in Bucuresti, bronzati in stilul tipic tractorist. Un traseu foarte frumos, de aproape 100 km (120 pentru mine si Nico), ce poate fi parcurs in regim lejer. Mai ales portiunea Cocorastii Mislii – Valcanesti – Poiana Trestiei – Telega.

Ne dam intalnire a doua zi, dis de dimineata, pentru acelasi R3001. Caci a mai aparut un plan „din scurt”, la sugestia unei alte prietene (si colege) comune, ce implica o drumetie pe Valea Rea din Baiului. Bineinteles, fara biciclete.

Distribuie articolul:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *