13 iunie 2014 | Poysdorf – Viena

Distribuie articolul:

TRASEUL

Route 2,880,298 – powered by www.bikemap.net

Poze: Marius Udrea si Dragos Iorgulescu

Nota: GPX-ul cu traseul parcurs efectiv in aceasta zi s-a pierdut. Probabil l-am sters accidental. Cel de sus este varianta orientativa pe care am schitat-o de acasa. Nu include plecarea din campingul Vertlinerland si nici locatia celui din Viena. In rest, este conform cu realitatea din teren.

Ultima zi de pedalat din acest tur.
Nimic prea deosebit de dimineata. Ca de obicei, ne mobilizam si o luam din loc la ora pe care ne-o propusesem.

Prima parte a zilei a fost foarte frumoasa.

Am inceput imediat sa urcam pe dealurile presarate cu podgorii din jur. Eu a trebuit sa ma opresc in boscheti destul de timpuriu. Am speriat si doi iepuri. De, ciresele au fermentat…..

Reintram in Eurovelo 9.

Pedalam constant si ne bucuram din plin de vreme si peisaje. Fara prea multe vorbe.

Gasim din nou ciresi. Oprim, bineinteles! Se poate altfel? S-o facem lata pana la capat.

In ciuda soarelui ce isi face simtita prezenta, nu este prea cald. Sunt si niscaiva nori, ici-colo, suficient cat sa ne racoreasca.

Traversam un orasel pe nume Hornsburg, ce ne-a impresionat in mod placut prin multitudinea de flori prezente in gradinile caselor si prin ghivecele stradale.

Mai departe, pe dealuri, urmand o ruta valurita ce ne poarta printre multe eoliene.
Am parte de al doilea „intermezzo” in boscheti…

Drumul este foarte valurit iar pe coborarile lungi, in linie dreapta, atingem viteze destul de mari (am ajuns pe la 56 kmh mai repede decat as fi crezut…moment in care m-am panicat nitel si am „ciupit” usor franele, cat sa ma apropii de zona mea de confort 🙂 ).

Vantul bate din lateral-fata. Traversam o mica padure….

…si dam direct intr-o localitate. Aici oprim pentru o portie foarte buna de snitel cu salata. Si o bere.
3.2 E / halba, 8.8 E mancarea.

Cum haleam, vedem un panou informativ chiar in fata crasmei. Ceva legat de „un metru patrat ugandez”.

Pare ca este chiar un metru patrat cu sol adus in Uganda pentru a crea un simbol al prieteniei Austro-Ugandeze.
Ceremonia de inaugurare a avut loc pe 25 octombrie 2010 si face parte dintr-un proiect al ÖUFG („Austria-Ugandan Friendship Society”).
Monumentul marcheaza 25 de ani de la momentul in care cativa imigranti ugandezi au fost primiti cu bratele deschise prin aceste locuri.

Pentru mai multe detalii, consultati documentul oficial al asociatiei (engleza):
http://www.austria-uganda.at/dokumente/Why%20do%20Austrians%20celebrate.pdf

Mai multe poze de la ceremonia de inaugurare: https://plus.google.com/photos/107698019682321523383/albums/5531660719378307681?hl=de 

In cele din urma ne urnim si continuam pedalatul catre Viena. In destula liniste.

Trecem pe langa o serie de campuri cu multa canepa.

Pe masura ce ne apropiem de capitala Austriei, intalnim (exact pe marginea pistei) o serie de „artefacte” provenind din materialul rulant al cailor ferate de la inceput de secol 20.

Mai exact, pista ciclabila calca pe urmele unei vechi cai ferate ce lega Stammersdorf de Auersthal. Plimbarile cu trenul erau la moda in acea perioada iar in anul 1903, aceasta cale ferata de 22 km a fost oficial inaugurata. Zece trenuri strabateau aceste sine in fiecare zi, legand „Districtul Viticol” de zona urbana.

Practic, in prezent, pentru fiecare fosta gara/halta de pe acest segment gasim cate-o amenajare cu „artefacte” si panouri informative. Alaturi de numele fostei gari.

De mare efect, mai ales daca esti (macar un pic) pasionat de trenuri!

Mai multe informatii puteti afla din urmatoarele resurse:

(de pe Wikimedia Commons – mersul trenurilor):

click pe poza pentru a o mari

Mai e putin pana in Viena. Pista „ne baga” chiar in oras si „ne lasa” la 8 km de centrul capitalei.

Constatam ca zona nordica a Vienei este rezervata imigrantilor. Este plin ochi de turci si alti cetateni din zona orientala. Aglomeratia este pe masura, curatenia cam scartaie.
Multe buticuri, multe fast food-uri cu specific. Mai ca ai zice ca te afli prin anumite cartiere periferice ale Bucurestiului si faci un tur al „shaormeriilor”.

La un semafor auzim, dintr-o masina, manele. La maxim, nu oricum!
Infrastructura pentru biciclete nu exista, dar nu ne deranjeaza. Este insa nitel obositor constrastul cu modul in care ne-am petrecut ziua pana acum.

Ca prin minune, am reusit sa-i conving pe toti ca in 2013 am stat in campingul Wien West. In ciuda unor intrebari mai insistente, am tinut-o pe-a mea.
Si uite asa, acum strabatem orasul la ora de varf, dupa-amiaza, pentru a iesi tocmai in periferia vestica. Mai avem si de urcat.

Abia in momentul in care am vazut indicatorul de iesire din Viena mi-am dat seama ca ceva nu-i deloc in regula.
Fix atunci a sucombat bateria GPS-ului si am inceput sa ma enervez. Erau destule masini, mi-era cald si simteam nevoia disperata de apa.
Pentru 5 minute am fost domnisoara grupului. Diva din reclamele Snickers, ce sa mai!

Cum GPS-ul lui Marius inca functiona, ne-am trezit in scurt timp in camping. Wien West. „Bre, las-o dracu ca nu in asta am stat anul trecut, ce-ai?!„, aud. Asa este.
Intram, mergem pana la toalete. Nu ne place ce vedem prin camping (comparativ cu cel de anul trecut, este cam lipsit de verdeata si locuri pentru cort) asa ca o luam din loc, din nou, prin Viena. Catre Wien Sud.
Alta explicatie pentru aceasta incurcatura nu am, decat ca-s capos si aiurit de cele mai multe ori uneori.

Oprim la un supermarket pentru aprovizionare (caci se insereaza si mai incolo nu mai gasim) si pedalam pe stradute secundare linistite, printre case frumoase si blocuri cu gradini verzi, curate.

Zona devine brusc cunoscuta si iata-ne ajunsi in Wien Sud.
Hai ca asa mai merge!

Culmea, campingul este destul de aglomerat. Pamantul e uscat, iarba pe care am tinut-o minte de anul trecut nu prea mai e si sunt multe crengi cazute peste tot. Probabil ca in 2013 eram prea fascinati si am perceput totul ca fiind nitel altfel. Abia daca reusim sa infigem cuiele cortului in pamant.

Nu ma intelegeti gresit, campingul este la fel de ok, personalul de asemenea si este un loc ideal pentru a sta (la cort) in Viena. Din punctul nostru de vedere, cel putin.
Este in fruntea listei si pentru alte iesiri ce vor avea, probabil, ca punct de „acces” Viena. Caci de cand cu trenul Bucuresti – Viena (si perechea sa, la retur) si posibilitatea de a merge cu bicicletele in cabina de dormit, Viena a devenit ceva mai apropiata.

Punem corturile, ne facem toaleta si ne migram in zona cu mese pentru a servi cina.

Cum este Cupa Mondiala, lumea e stransa in jurul televizorului. Spania ia bataie de la Olanda in vreme ce noi trecem in revista tura (succint), savurand cate-o bere nefiltrata, bucurosi ca am parcurs-o sanatosi. Singurul semn de intrebare il avem acum cu privire la urcarea in trenul spre Bucuresti, dar mizam pe faptul ca personalul feroviar ar trebui sa fie romanesc. Dar mai e pana acolo.

La final de tura, ~1020 km (mai putin Marius, care are aproape dublu).
Maine vom vizita Viena, din nou. Avem in plan un muzeu.

Distribuie articolul:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *