Publicat pe

12 iunie 2014 | Brno – Poysdorf

Distribuie articolul:

TRASEUL

Route 2,878,893 – powered by www.bikemap.net


Kilometri: 105
Poze: Marius Udrea si Dragos Iorgulescu

Astazi parasim Cehia si trecem in Austria.

Dupa ziua de pauza, reluam ritualul matinal devenit deja reflex. In jur de 8:45 AM plecam din camping.

Traseul pe care l-am schitat de acasa (si pe care-l am pe GPS) pare ca ne duce-n balarii. Mai precis, este o poteca numai buna pentru MTB, chiar pe malul apei. Doar ca noi avem bagaje si asta cam schimba datele problemei.
Ce-i drept, nici eu nu am inspectat prea atent anumite portiuni deci, e vina mea.

Moment in care, in urma catorva discutii nitel mai aprinse, pasam sarcina orientarii la Mircea. Doar insistase…

Drept urmare, pana-n Brno mergem pe sosea. Drumul este foarte ok si la fel sunt si soferii. Pe drum zarim un castel cocotat pe un deal. Pare a fi proprietate privata.

Un vechi magazin satesc, pare-se. Obor/Obora? Suna familiar?

Repornesc GPS-ul (caci il oprisem pentru a-l lasa doar pe Mircea sa se orienteze dupa harta) si constat ca dam in track-ul pregatit de acasa. Asa ca ne tinem de el, care ne poarta pe Eurovelo 9 (Ruta nationala ciclabila nr.5, pe hartile Cehiei), ruta ce ne-a dus pana aproape de granita cu Austria (aici cred ca se facea un ocol, in vreme ce noi am mers mai direct).

Ceva nori ne mai protejeaza ocazional de razele tot mai fierbinti ale soarelui.

Ruta noastra consta in drumuri serpuite, libere si asfaltate.
Pe alocuri, vantul ne sufla-n spate. Ciresi? Cat cuprinde! Si cativa nu prea au scapat de noi.

Am mancat cu pumnul, pana la epuizare. Evident, in scurt timp ne vom balona cu totii.

La marginea unui drum comunal zarim o piatra comemorativa in memoria, pare-se, unui tanar ciclist pierit in urma unui accident.

Dupa primii 50 de kilometri ne-am oprit la o bere, o Kofola (aici ne-am luat teapa, caci credeam ca-i bere bruna, mai ales ca abia ne intelegeam cu domnisoarele ce serveau – doar ca a fost un soi de Cola la halba..oribila la gust) si inghetata (asta fu chiar savuroasa!).

Continuam pedalarea si cu 6 km inainte de granita austriaca ne oprim la un birt de sat, unde cheltuim restul de coroane ce ne-a mai ramas pe bere si alune.

Atingem si granita. Un vechi punct de frontiera pastrat ca simbol/monument.

Imediat dupa el, facem dus! Ospitalitatea a venit din partea unor instalatii de irigare aflate pe campul pe-a carui margine drumul nostru (neasfaltat in prima parte) urma sa ne poarte catre Poysdorf.

Urmeaza o adevarata desfatare. Drumuri libere, ogoare pitoresti, iepuri grasi, multa verdeata, coline superbe ce te incanta-n departare si sate cu multa liniste si curatenie.

Si o tot tinem asa, de parca am fi singurii ce strabat aceasta zona.
O singura masina am vazut, urmata de un utilaj agricol.

Marcajele pentru biciclisti nu lipsesc nici in mijlocul campului.

De la granita am facut cam 20 de kilometri pana in Poysdorf. Mai precis, fix pana-n camping.

Aici nu am gasit pe nimeni. Ma rog, erau oameni cu rulote, undeva intr-o zona clar delimitata si mai indepartata de locurile destinate corturilor.

Baile inchise, receptia inchisa. Deducem dintr-o foita lipita in geamul gheretei de la poarta ca programul este doar dimineata si dupa-amiaza.

Mircea se incumeta sa intrebe pe cineva din zona rulotelor. Dupa ce era gata sa fie muscat de-un caine mare (de rasa…ma rog, poate ca nu l-ar fi muscat, dar sigur l-a speriat) a aflat ca proprietarul ar trebui sa ajunga in scurta vreme.
Asteptam vreo 20 de minute, dupa care ma hotarasc sa sun la numarul de telefon afisat la ghereta.
Imi raspunde un domn de varsta a doua (dupa voce), cu care reusesc sa ma inteleg intr-o engleza de baza. Imi spune ca vine imediat.

Ceea ce a si facut. Un domn cu parul si mustata albe, bine facut, foarte vesel si sprinten. Ne-a salutat cu caldura, a deschis ghereta si am facut formalitatile. Chiar amuzant.
Asezam corturile.

Intrebandu-l de un supermarket in zona, ne spune ca exista dar ca se inchid devreme si ca mai avem cam o jumatate de ora la dispozitie. Cel care inca este deschis e un Hofer si ni-l recomanda cu caldura (suntem familiarizati cu brandul).

Ma hotarasc sa plec impreuna cu Marius (doar doi) catre magazin, pe biciclete. Moment in care domnul a venit si ne-a spus ca ne duce cu masina.

Am refuzat politicos in mai multe randuri, nedorind sa deranjam programul dansului. In fond, a fost foarte amabil cu noi.
El insista, asa ca ne urcam in masina. Ne-a dus rapid pana la magazin (care se afla spre iesirea din oras) si s-a oferit sa ne astepte.
Chiar ne simteam prost fiind „asaltati” cu atata omenie si ii spunem sa stea linistit ca ne descurcam. Aveam o harta (tot de la el), deci ne descurcam cu orientarea.
El, nu si nu! Ne asteapta, nu e graba, are timp o gramada.

Am intrat sa facem cumparaturile, fiind un pic stresati sa nu-l facem pe om sa astepte mult.
Misiune indeplinita cu succes. Domnul era pregatit, intorsese masina.
Pe drum am aflat ca se ocupa si cu vinuri si ca mai are o pensiune. Si multe alte lucruri haioase, de moment.

Inapoi la camping, ii multumim din toata inima si ne uram o seara cat mai frumoasa.
Urmeaza dus, mancare si bere/palinca. Si tantari, ca doar suntem aproape de un lac. Au si ei rolul si farmecul lor, ne-am obisnuit. Vorba ceea, iarna abia astept sa vina zilele in care fug de tantari!

Campingul este foarte curat. Baile ofera conditii civilizate si totul este bine organizat. Exista bucatarie cu mai multe frigidere.
Nu e un camping mare, insa e numai bun!
Pentru patru persoane si doua corturi am platit 23 de Euro.

Tonele de cirese infulecate fara respiro se simt. Atat in stomac, cat si in aer. Ocazional, le mai si auzim, metamorfozate.

Stam la taclale si la scrierea jurnalului pana se intuneca. Apoi, ne varam in corturi.

Ca de fiecare data, ni se pare ca timpul a trecut repede. Marius insa nu are chiar acelasi sentiment, caci el a pedalat si de la Amsterdam la Berlin, dar tot ar mai merge vreme buna.

Care din noi n-ar face-o, de altfel?…


Navigare: << 11 iunie: Brno|CUPRINS|13 iunie:Poysdorf-Viena >>

Distribuie articolul:
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *