6 iunie 2014 | Doksany – Praga

Distribuie articolul:

TRASEUL

Route 2,767,037 – powered by www.bikemap.net

Kilometri: ~90

Ne trezim inspre 7 AM, ca de obicei. Destul de frig. Suntem si in mijlocul padurii, fapt ce „ajuta”. Iesim din corturi imbracati ceva mai bine.

Ei bine, este PLIN de limacsi! Peste tot. Pe corturi, pe si in genti, in incaltaminte. Marius isi da seama ca are unul in adidas abia dupa ce l-a stors in timp ce se incalta.
„Clisma” pentru limacs, caci a iesit toata iarba din el. Cu tot cu tubul digestiv.

Curatam cat putem. Toate lucrurile sunt pline de „balele” lasate de acesti melci. Trebuie sa fii foarte atent caci acum ii arunci in iarba, iar intr-un minut te trezesti cu fratii lui care te invadeaza.

Ne miscam lejer. Pe la bai nu zabovim prea mult, caci ne-am lamurit inca de ieri cum sta treaba. Luam micul dejun, strangem tabara si trag 3 poze cu locurile de cort.

Motanul campingului se bucura de soare in zona receptiei. N-avea el bai…

Parasim campingul si pedalam catre Židovice, unde aveam sa intram in Eurovelo 7. Vom merge mult pe aceasta ruta, in ciuda schitei trasata de acasa pe GPS. Peisajele sunt frumoase in lumina diminetii.

Pe malul Elbei ruta este, din nou, paralela cu calea ferata. O scurta portiune nu prea beneficiaza de asfalt si drumul are aspect de forestier, insa in cateva minute avem parte de o schimbare in bine.

Pedalam lejer in lumina diminetii.
Dupa Rodnice nad Labem, un domn care se chinuia sa-si scoata rulota din iarba ne cere ajutorul, spunand ca rulota este de fapt punct de vanzare a berii si ca se amplaseaza special pe malul fluviului, exact in calea celor ce balauresc pe Eurovelo 7.
Na, biciclaru’ nu refuza niciodata un „supliment ultra-high-performance„.

Please, a little help! This is for you! Tomorrow there will be beer here!„, zise el.
Il ajutam si urnim magaoaia. Ne multumeste si ne uram toate cele bune.

Un pic mai in fata oprim la o chindie. Era semnalizata din 500 in 500 de metri pe ultimii 2 km pedalati, asa ca nu am mai stat pe ganduri.
Cum am trecut de ora pranzului, servim snitel cu cartofi si bere Staropramen la draft (21 de coroane halba, ~ 4.1 RON). Tot asa, „cyclist friendly”. Aveau pana si service de biciclete („cykloservis”).

Soarele arde, ca de vara. Contrastul cu temperaturile resimtite dimineata este destul de mare.
Ne urnim usurel si ne punem pe filmat si pozat din mers. Voie buna, cat cuprinde.

Si de buna ce era voia, avea sa devina si mai buna.
La scurt timp dupa ce reusim sa-l pierdem pe Marius undeva in Melnik (nu a vazut un indicator la timp si a intrat in oras, incepand sa urce catre cetate – ne-am regrupat rapid dupa un scurt telefon), trecem de localitatea Vrbno si aveam sa traversam un pod tehnic (adica din acela cu tevi groase si fara rampe, doar cu trepte) peste un brat al Vltavei.
Caci, am uitat sa spun, Melnik se afla la confluenta Elbei cu raul Vltava iar noi, mergand spre Praga, aveam sa-l acompaniem pe cel din urma.

Indicatoarele rutei arata clar ca trebuie sa traversam podul. La fel apare si pe hartile VeloEurope de pe GPS. Zis si facut. Dam jos bagajele si ne apucam sa caram, pe rand, bicicletele si coburile.
Sincer, un moment binevenit.

Odata ajunsi pe malul celalalt, rearanjam bicicletele si pedalam mai departe, catre Veltrusy. De aici, mai traversam o data Vltava, dar pe un pod inchis traficului rutier. Un pod vechi, cu un aer aparte.

Apoi parcurgem o bucata oficiala din ruta pe o poteca demna de MTB in toata regula. In urcare. Este un soi de parc ingust si lung, amenajat pe unul din malurile raului. Foarte frumos si fara asfalt, dar nu am apucat sa imortalizez momentul prea bine. Lumina slaba a dus la fotografii miscate si intunecate (caci incercam sa surprind actiunea din mers), asa ca va las doar cu descrierea :).

Suntem in continuare pe Eurovelo 7, conform marcajelor. Ne oprim la un magazin Penny pentru aprovizionare (nu stim daca avem de unde lua de-ale gurii in zona campingului din Praga) si pierdem marcajul.
Asa ca ne tinem de schita facuta de acasa (de dimineata alesesem sa mergem pe Eurovelo 7 in detrimentul schitei de acasa), ce ne ducea sigur la camping.

Track-ul ne urca doua dealuri si avem mirifica sansa sa trecem pe langa groapa de gunoi a Pragai. Mare! Si, evident, inmiresmata cu de toate.
Coboram destul de mult apoi si intram pe un drum national ce avea sa ne duca direct in Praga. Revenim pe malul Vltavei.

Uitandu-ne pe GPS, ne dam seama ca Eurovelo 7 este de fapt pe malul celalalt. Si culmea, track-ul ne cerea sa traversam Vltava, cu barca.
Ia barca de unde nu-i! Cand deja eram demoralizati de ideea ca va trebui sa facem un enorm ocol, zarim la cateva sute de metri in aval o barca ce venea de pe malul celalalt catre al nostru. Ce-i drept, catre o „statie” nitel mai departe de noi.

Pedalam rapid pana la locatia cu pricina si coboram pe ponton. Incercam sa ne dam seama de pe un panou cam cat ne-ar costa. Intrebam si niste tineri ce asteptau la aceeasi coada, insa nu putem afla exact. Asa ca vorbesc direct cu „Capitanul” – o sa-i zic Shefu’ Faustino, de dragul povestirii. Nu stiu cum il chema.

Un tip bine facut, cu maiou de „marinel„, chipiu si ochelari de soare. Ii arat despre ce-i vorba si imi spune ca pentru 100 de coroane ne transporta pe toti de-o data.

Aveam oaresce dubii legate de modul in care vom urca bicicletele, insa Shefu’ ne mobilizeaza. Ne baga pe rand in barca si salta voiniceste de bicicletele incarcate. Reusim sa le incarcam. Barca se inclina in toate partile. Initial am fost un pic stresat, apoi am devenit chiar amuzat de situatie.

S-au mai urcat si alti tineri in spate si am pornit. In vreo 3 minute eram pe malul celalalt. O experienta interesanta, mai ales cand ne-am dat jos. Nico era foarte stresata si un pic enervata de „heirupismul” Capitanului care insista sa ne organizeze mai eficient si rapid.

In cele din urma coboram cu succes totul. Ii multumim si incepem sa aranjam din nou bagajele pe biciclete. Ne suim la loc pe Eurovelo 7 si pedalam inca 3 km pana in camping Troja.
Multa lume iesita la agrement pe cheiul Vltavei.

Campingul este situat in cartierul cu acelasi nume – Troja, intre un deal de vile si Vltava. Frumos aranjat, prietenos si cu iarba bogata. 3.8 Euro/persoana, 3.8 Euro/loc de cort. Pentru o noapte, bineinteles.

Internetul este gratuit, budele sunt claustrofobe dar curatele iar apa este fiarta (din cauza unei defectiuni ce avea sa se remedieze in ziua urmatoare).

Dupa ce ne-am linistit, am cumparat bere de la receptie (23 de coroane / sticla) si ne-am relaxat odata cu caderea noptii.

Incep sa apara arsurile de la soare si, deopotriva, basicile la fund :).

Distribuie articolul:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *