Publicat pe

5 iunie 2014 | Gohrisch – Děčín – Doksany

Distribuie articolul:

TRASEUL

Route 2,747,542 – powered by www.bikemap.net

Kilometri: ~91

Cum dormeam linistiti, se aud stropi pe cort. Clar, incepe ploaia. Iesim chiauni si ne strangem rufele ce stateau intinse pe sarma.
Prima senzatie: FRIG!

Imi amintesc destul de clar ca m-am bagat repede inapoi si m-am afundat in sacul de dormit. Racoare bine!

In scurta vreme suna alarma (de la telefon), asa ca ne trezim.
Aerul curat este, totusi, extraordinar. Cum suntem exact langa padure, avem parte din plin de el si de racoarea aferenta. Este innorat.

Facem cafea si ne punem la un mic dejun. Consistent, scurt si la obiect :).

Am uitat sa precizez ca mai in fiecare dimineata am gasit limacsi pe corturi, coburi sau incaltaminte. Totusi, in acest camping nu prea am avut de-a face cu ei. O fi altitudinea un factor, cine stie.

Ulterior, ne spalam si strangem tabara. La receptie ne recuperam actele si achitam dusurile (pe baza creditului consumat de pe cartele).

Ne punem in miscare, cu fasurile pe noi. Este racorel.
Imediat ce iesim din Gohrisch avem parte de o coborare agresiva, pe asfalt. Fara sa imi dau seama prind 50-52 kmh. Cum este totusi umezeala, cu mare atentie si fara graba trag nitel de frane, cat sa domolesc „Zambilica”.

Iesim intr-un DN chiar pe malul Elbei. Bate vantul. Ne regrupam, asteptam un moment prielnic si ne asezam si noi in trafic, pe banda de siguranta.

Traversam Elba si parasim drumul national, intrand pe ruta ciclabila pe care am pedalat si ieri (Elberadweg, parte a Eurovelo 7). Ma bate serios gandul sa stam mai mult pe aceasta ruta, in ciuda schitei de acasa. Le spun si celorlalti si cadem de acord.

Avem parte de curent. Cerul nu este ideal pentru poze.

Urmeaza sa parasim Germania in curand, iar ruta Eurovelo 7 pare ca vrea sa ne treaca cu bacul pe malul celalalt. Insa programul incepe mai tarziu, dupa 9:00 AM. Decidem sa nu asteptam si observ ca am putea reintra in ruta undeva prin Děčín, odata ce trecem in Cehia.

Nemaiavand parte de pista ciclabila, mergem pe drumul de masini. Ici-colo, aglomerat. Pe anumite sectoare drumul este cam ingust, asa ca avem parte de ceva masini ce trec foarte aproape de noi. Insa, nu am avut incidente.

Iata ca se scurge si ultimul kilometru din periplul nostru prin Germania si intram in Cehia. Fara vama, bineinteles. Doar vechiul punct vamal mai exista, insa este abandonat.

Nu par sa se schimbe multe imediat ce intram in Cehia. Casele sunt cam la fel, indicatoarele sunt bilingve (germana este prezenta), drumul are cam aceeasi calitate.

Dupa 15 km de sosea, intram in Děčín. Cautam un loc pentru a servi o gustare, iar apoi o banca pentru a schimba bani. Gasim o sucursala membra a Groupe Societe Generale („KB” ii spune).
Cursul: 1 Euro = 26.77 coroane cehesti.

Vremea pare ca vrea sa se imbuneze. Soarele incepe sa isi faca, episodic, aparitia.

Cand am atins 50 km, vedem o terasa chiar pe marginea pistei. Oprim si servim bere Breznak. Foarte buna, 33 coroane o halba.

Terasa pare ca face parte din proiectul de amenajare al rutei Eurovelo, caci sunt panouri descriptive la intrare (similare cu cele de la noi – „construit din fonduri europene, etc etc”) si ceva referinte catre site-ul unui proiect interesant, Cyclistevitani („Cyclists Welcome”, dupa cum ei traduc).

O buna bucata de vreme mergem pe Eurovelo 7. Impecabil amenajata si marcata. In Cehia, toate rutele pentru biciclete sunt marcate cu mici indicatoare pe fundal galben, cu semnul bicicletei si un numar. Din cate mi-am dat seama, este un cod la nivel national ce identifica ruta respectiva ca facand parte din infrastructura ciclista a Cehiei (din meniul „Map Layers”, bifati „Routes” si „Cyclists Welcome”).

Rutele sunt amenajate/marcate pe drumurile tehnice ale cailor ferate. Deci, mergem in paralel cu linia de tren de cele mai multe ori.
In scurtele zone in care nu ai pista dedicata, marcajul pe sosea este foarte des si evident. Si, cel mai important, este respectat.

Trebuie sa mentionez ca din tot acest tur, marcajele intalnite la tot pasul in Cehia sunt demne de toata admiratia. Nu ai sanse sa te ratacesti si da,rutele mi s-au parut mult mai bine marcate decat in Austria si Germania (ma raportez strict la bucatile parcurse personal de catre noi – a nu se intelege ca marcajele vecinilor lasa de dorit 😉 ).

La absolut fiecare intersectie – fie ea mare sau mica, aveai cate un indicator. Totodata, daca mergeai pe un drum de ceva vreme si nu erai sigur daca inca mai esti pe traseul dorit, in maxim 20 de metri intalneam un indicator de confirmare (cu directia inainte).
Jos palaria pentru cehi.

Usti nad Labem

Dupa Usti nad Labem, ajungem la barajul Strekov. Aici, scarile au amenajata o zona pentru a te ajuta sa impingi bicicleta. Cu tot cu marcajul aferent.
Urmam ruta, trecand pe sub calea ferata, ca mai apoi sa continuam in paralel cu aceasta, din nou.

In Litomerice oprim la un LIDL pentru aprovizionare.
Apoi, inca 10 kilometri pana la camping Brozany, langa Doksany.

Aici, dupa ce pedalam vreun kilometru prin padure, dam de poarta campingului. Seamana cu vechile tabere de copii de pe la noi.

Cred ca a fost cel mai ieftin camping din aceasta calatorie (~4 Euro de caciula), insa antic!
Locatia este extraordinara iar amplasarea intr-o padure este idilica pentru un cicloturist. Multa verdeata, multa liniste.
Zona de campare este plina de iarba buna. Insa facilitatile….

Apa este plina de rugina si pute, efectiv. WC-urile sunt ingalbenite. Cand am intrat la dusuri, am avut senzatia ca suntem la bai de sulf.
Curatenia era…cam absenta.

Sistemul dusurilor a fost insa haios. Era bazat pe jetoane. Ideea era ca doritorul sa plaseze un jeton intr-un „automat” ce se afla la intrarea in sala dusurilor (nu exista automat pentru fiecare dus in parte).
Dupa ce jetonul era introdus, se apasa lung pe un buton si se astepta pana cand un led verde se aprindea in dreptul numarului dusului alocat (pe panou). Apoi, stiai la al catelea sa te duci.

Evident, nu era multa lume iar Marius a fost indus in eroare initial caci nu s-a aprins nici un led. Asta pentru ca era ars fix cel din dreptul dusului alocat lui. Prin eliminare, l-a identificat.

Deasupra dusurilor trona un soi de firma luminoasa de mici dimensiuni. Era stinsa si crapata, dar se distingea clar ce scria pe geam. Printre celelalte limbi, era si engleza: „HOT WATER IS GONE”.
Foarte amuzant. Probabil cand se termina apa calda, se aprindea lumina in dreptul avertismentului.
Geamuri nu mai exista, asa ca bate vantul. La propriu.

Dupa ce ne-am spalat asa cum am putut, prosoapele au ramas cu urme ruginii. Era clar ce aveam pe noi, dar nu mai conta. Clar nu ne vom spala, insa, pe dinti.

Ne regrupam la cort si ne amuzam teribil. Pentru o noapte, merge. Plus ca este frumoasa locatia.

Avem o masuta din lemn si doua banci langa corturi, intr-un soi de foisor mic. Ne punem la masa (ce cumparasem din Litomerice) si la palinca.

Pe langa palinca luam si 4 beri la draft de la „restaurantul” campingului, ce arata la fel de antic. Era de mici dimensiuni si in aer liber. Serveau un soi de mancare, semi-preparate probabil.
Oricum, a prins bine caci am avut de unde cumpara apa potabila.

Se lasa racoarea odata cu seara. Stam pe un balansoar langa receptie, beneficiind de Internetul gratuit.

Apoi, retragerea in cort. Suntem la ~50 km de Praga, pe sosea. Insa noi nu vom merge pe drumul national, caci avem alte ganduri. Doar de-aia pedalam, nu? 

Distribuie articolul:
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *