Publicat pe

31 mai – 1 iunie 2014 | Prin Berlin

Distribuie articolul:

Noaptea trece si duse-s si momentele de enervare din ziua precedenta.
Ne apropiem de Berlin, dupa cum se vede. Pregatim bagajele pentru coborare.

Trenul intra-n gara centrala cu 3 minute intarziere, din cate am inteles.
Marius este pe peron, cu bicicleta. Proaspat barbierit si foarte bucuros sa ne vada, dupa doua saptamani in care a pedalat singur singurel, de la Amsterdam la Berlin, infruntand o vreme total neprietenoasa pe alocuri..si multi limacsi 🙂

Coboram toate cele, asamblam bicicletele (ajutor venind si din partea lui Marius) si incepem deja sa vorbim din mers. Clasicele „Esti bine ma?”, „Cum a fost?”, „Cred ca ai o tona de povestit!” si o luam din loc catre camping. Asta, dupa ce urcam cu lifturile de prin gara :).

Vremea pare ca se indreapta. A iesit soarele, dar e inca racoare. Normal, ca-i dimineata.
Galopam catre camping, iar pe drum Marius ia o tranta. A acrosat o bordura de pe marginea pistei pentru biciclete, intalnindu-se nitel cu iarba de pe margine. Nimic grav, dar ne-am amuzat teribil. „Ia uite ba, n-am avut nimic 2 saptamani, acum gata..ati aparut voi!”. Unii dintre noi mureau de frig :).

Campingul Berlin City Camp 1 este in apropiere de aeroportul Tegel, in asa-zisul „Siemensstadt”.
In ciuda mesajului primit cand eram inca in Budapesta, campingul este ok. Locatia e buna, in loc de iarba ai niste nisip, dar e ok. Nu sunt foarte multe locuri de cort iar dusul este nelimitat, dar cu un jet cam ineficient. Te decurci, oricum.

In schimb, in timpul zilei este cam mult zgomot, caci fiind aproape de aeroport auzi orice miscare. Ma rog, pentru mine nu a fost zgomot, caci imi plac si avioanele, heh!

Pentru doua persoane si un cort, am platit 17.5 Euro/zi. Chiar bine, zic eu. Mai ales ca vizitezi o mare capitala.

Asezam tabara, despachetam, degustam palinca, facem dus (pe rand, normal) si pe la orele 13:00 suntem gata de drum.

Este deja frumos. 21 grade Celsius, cum cica s-ar fi anuntat pentru astazi.
Merg doar in tricou, cu un fas subtire la mine in caz de nevoie.
Plecam pe biciclete spre zona centrala a orasului.

Un oras cu multe piste pentru biciclete iar, unde nu s-au putut face, poti pedala linistit. Soferii sunt de nota 10+. Calmi, civilizati, te depasesc cu marja de rigoare.
Si o alta mare diferenta fata de partea noastra de lume: prin oras nu gonesc ca nebunii! Conduc chiar linistit si normal, nu cu 80-90 kmh ca pe Iuliu Maniu, ca „sa prinzi acu’ moment, co*eee!”. Bun…

Blocurile din Berlin au multe flori la balcoane. Imi place teribil de mult cand vad flori, fie ele mici si putine, in locuinta cuiva. Pe balcon sau oriunde se poate. Denota om gospodar si cu drag de frumos.

Ne oprim la Zidul Berlinului. Ma rog, o parte din el. Un parc foarte frumos amenajat, cu panouri istorice si informative la tot pasul pentru fiecare obiect ce a reprezentat/reprezinta ceva.

Ne relaxam pe iarba, la soare.

Intr-adevar, imposibil de escaladat de unul singur

De aici, continuam catre Alexander Platz, care se afla langa turnul TV. In zona pietei, multa lume. Multi copii ce alearga dupa baloane imense de sapun, facute de cativa artisti stradali, sa le spunem. Foarte dragut.
Servim cate-o inghetata si admiram fantana lui Poseidon.

Dupa inca ceva zabovire, purcedem catre Berliner Dom. O catedrala mai recenta (cladirea actuala a fost terminata in 1905), dar foarte impunatoare. Am urcat pana in cupola pentru cateva poze. Se pot observa multe santiere in aceasta perioada. Biletul este 7E/persoana.

In treacat: Bundestag (Parlamentul – aici se intra dupa un control riguros), Muzeul de Arta, Primaria, Conservatorul si altele.

Muzeul de Arta

Bundestag

Apoi, ne-am oprit pentru o bere la o terasa mica, la bulevard. Berliner Kindl, 3.5E/500ml. Buna.
Ziua am incheiat-o dupa ce am facut si cateva cumparaturi la un supermarket (Kaiser’s – recomand), la usa cortului, mancand, band palinca si stand la povesti.
In timp ce mancam, am descoperit ca ne dadeau tarcoale niste soricei. Draguti, dar ciudat sa-i ai chiar langa cort. Asa ca, mancarea a stat in pungi, atarnata de gard, deasupra bicicletelor. Ca sa fiu sigur.

A doua zi dimineata, Marius poveste cum pe la ora 5 A.M. au fost vizitati de o vulpe. Punga de gunoi a fost rasturnata si a cautat prin resturi. Culmea, cica era foarte prietenoasa si obisnuita cu oamenii, caci s-a speriat greu.

Noi n-am avut probleme cu soriceii.
Cum era racoare de dimineata iar pe malul celalalt al canalului tot vedeam oameni de varsta a doua alergand, mi s-a facut pofta. Asa ca, in vreme ce altii faceau dusul de dimineata, m-am dus sa alerg.
Vreo 3.5 km am „strans”, conform masuratorilor ulterioare. A fost la fix si, totodata, un bun prilej de a vedea una din „coloniile” des intalnite pe la nemti. Asa am vazut ca sunt marcate, ca si colonii.

Practic, in zonele limitrofe oraselor mari/maricele, oamenii au o bucatica de pamant pe care si-au pus o casuta de vacanta, in general din lemn. Strictul necesar: o baie, o bucatarie, o camera pentru dormit. Vin si se ocupa cu relaxarea, gradinaritul, cititul si alte obiceiuri „proaste”. Ei bine, o colonie este de fapt o zona cu astfel de casute. Un soi de cartier al gradinilor.
Foarte frumos!

Dupa alergare, dusul de rigoare, micul dejun si…la drum.
De data asta, am facut un tur al orasului ghidati de GPS si un „Top 10” pe care-l aveam cu noi.

Am vizitat aproape tot orasul (dpdv turistic) – pe bicicleta, ce-i drept, caci daca vrei sa vizitezi pe de-a intregul iti trebuie mult mai multe zile.

Greu de enumerat totul, asa ca va las placerea de a descoperi singuri orasul. Mentionez totusi palatul Belvedere, palatul Charlottenburg cu ale sale gradini si cu helesteul unde am prins niste fotografii foarte frumoase cu cateva rate salbatice si, totodata, parcul Tiergarten. O adevarata padure in mijlocul capitalei.
Evident, Poarta Brandenburg.

In Tiergarten am facut o pauza mai lunga, la soare. De aici, am iesit in Bulevardul 17 Iunie care era inchis circulatiei auto si era plin ochi de biciclisti. Clar, un eveniment tip „critical mass”, cu ocazia unui festival Eco.

Ne-am amestecat si noi prin multime, pana am ajuns la poarta Brandenburg, loc in care erau prezente multe standuri ale diversilor producatori de produse bio si echipamente sportive (Ortlieb semnasera condica 🙂 ), dar si o scena pe care se canta muzica frumoasa. Un jazz fusion usor cu versuri in romana. Dap, romana. Ne-a luat ceva sa ne convingem. Ce-i drept, o romana nitel stricata, semn ca era o trupa de „cultural fusion” sau cum s-o numi, ce imbina mai multe influente/caracteristici culturale.

Ma rog, el nu era pe bicicleta, dar totusi…

Ne-am oprit dupa-amiaza la o terasa. Servire joviala, bere buna. Lumea a mancat wurst cu varza calita si cartofi prajiti (nu toti au mancat 😉 ), fapt ce avea sa cauzeze deranj grav pentru Marius si Mircea in drum spre camping.
Ei au luat-o inainte, caci chiar s-a lasat cu urgente (la o benzinarie si, inca o data, intr-o toaleta publica abandonata – va dati seama cat de mare era baiul…) in vreme ce eu cu Nico am mai balaurit prin zona „business” a orasului.

..si da, am vazut multe „baruri cu pedale”, ca cel din imaginea de mai sus.

Ne-am dus si noi la camping in cele din urma. Seara s-a incheiat la fel de frumos.

Ne asteptam ca Berlinul sa fie un oras modernist, caci este mai nou. Ma asteptam sa vad numai cladiri futuriste, centre de afaceri si multele altele de genul asta.

Insa am ramas foarte placut surprinsi de modul in care noul a fost imbinat cu ce exista deja. Atat din punct de vedere arhitectural, cat si urbanistic. In mod clar n-o sa vezi cladiri din sticla intre case vechi de 100 de ani. Si nici nu vei vedea multe cladiri construite una langa alta, in mod obsesiv.
Exista drag pentru frumos, vezi florile prezente pe la balcoane, prin parcuri si gradini.

Lume joviala, evident. Curat, chiar si in cartierul Kreutzberg (zona in care, de obicei, stau imigrantii).
Merita vazut din plin! 

Distribuie articolul:
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *