20 iunie: Belgrad

Distribuie articolul:
Kilometri parcursi prin Belgrad: 45
Total: ~ 990 km

Am dormit cat de cat pana la urma. De dimineata se auzeau niste pasari dubioase croncanind undeva pe deasupra iar gainati ne-au ornat cortul. De, si noi ne-am pus fix sub niste copaci, langa un gard.

Intram in vorba cu cuplul de pensionari turci. Ne povestesc ca efectueaza o calatorie cu masina pana in Irlanda, la copii. Le povestim si noi de unde suntem, pe unde am mers si altele de genul.

Rontaim ceva pe post de mic dejun (merge o supa la primus!), iar apoi dam sa plecam. Marius observa ca are o craca prinsa de roata fata. De fapt, e o ramurica cu spini. Na, ca a facut pana!

Remediem si plecam spre Belgrad in jurul orei 10.

Mergem pe Eurovelo 6, cam 18 km pana ajungem la fortareata. Pe parcursul drumului, folosim si celebrul lift pentru biciclete, de pe cheiul Dunarii. Ruta trece oficial pe cateva strazi fara trafic, dar de o calitate foarte proasta. Piatra cubica ce lipseste cu desavarsire pe alocuri. Strada este la vale, iar bucata „offroad” e scurtuta. Deblochez furca pentru prima oara in turul asta, pentru a nu simti prea tare zgaltaielile.

Mergem pe faleza noua. Trecem pe langa un mall, o sala de fitness, terase si multe altele. Si aici Dunarea inca este mare.

La fortareata, ne plimbam pe langa ziduri. Facem cateva poze, apoi oprim la o terasa.

Mai apoi, inaintam catre zona pietonala a orasului. Foarte colorata, cu multe magazine si multi turisti. Mancam inghetata si, spre pranz, ne punem la o alta terasa: Moliere. Mancam. A fost nitel cam scump, dar bun. Sa zicem ca ne-am rasfatat nitel.

Ne interesa sa ajungem la muzeul Nikola Tesla. Am intrat la biroul de informatii turistice, insa am fost dezamagiti. Personalul era cam superficial, dar am reusit sa gasim nitel ajutor.

Inaintam prin traficul urban catre muzeu. Ajunsi acolo, ramanem placut surprinsi. Il vedem pe indelete. Ghida era foarte bine pregatita, cu o engleza foarte buna.
Studenta la Electrotehnica, daca am retinut corect. Biletul este 500 de dinari de persoana, adica vreo 4.7 Euro. Merita din plin! Multa aparatura, multe demonstratii interactive ale cercetarilor efectuate de Tesla.

Totodata, aici vi se va prezenta si celebrul „Razboi al curentilor„. Este amenajata si o hidrocentrala in miniatura, ce aprinde un bec. Mai multe aflati la fata locului.
Bicicletele le puteti lasa chiar la intrarea in muzeu, fara nici o grija.

Dupa ce am vizitat muzeul, am continuat catre templul ortodox Sfantul Sava, care este inca in constructie. Un gigant placat cu o marmura ce arata, din pacate, ca o faianta. Un soi de Catedrala Neamului, dar cu mai putina megalomanie stupida si inutila.

Nemaiavand mult timp la dispozitie, balaurim prin oras si gasim drumul de intoarcere. Facem cumparaturi de la SOS Market si o tinem drept catre camping.

Toata ziua a fost la fel de cald. 33-34 de grade la umbra.

La camping, Marius isi gaseste sapunul mai departe de cort, cu ceva urme de dinti pe el si niste fire de par. Un caine, care s-a jucat cu sapunul lui.

Omniprezentii tantari isi fac aparitia la aceeasi ora. Reusim insa sa dormim mai bine de data asta.

Maine continuam catre Kovin. Initial, planuiam sa facem dintr-un singur efort bucata Belgrad-Oravita, fiind undeva pe la 160 km (intrand prin vama Naidas). Oboseala ce s-a adunat plus caldura ne-au determinat sa mai pierdem o zi. Probabil nu vom reusi sa trecem si pe la cascada Bigar, nici pe valea Rudariei, asa cum planuisem de acasa.
Na, „problema” principala in cicloturism consta in a invata cat poti acoperi efectiv, ca si areal. Fie treci in fuga, dar aduni mai multi kilometri (lucru inevitabil prin Ungaria, unde ai campie si distante mari), fie acoperi un areal mai mic dar vizitezi mai mult.

Belgradul este un oras frumos. Se simte cultura tipica zonei din care si noi facem parte, insa este un oras cu multa istorie, multe de aratat si cu multe parcuri noi. Se fac eforturi vizibile in a aranja orasul „din mers” astfel incat sa isi pastreze din identitate.

Cu siguranta nu este de evitat daca sunteti prin zona, contrar ideii preconcepute ce circula in general pe la noi prin tara, conform careia tarile vorbitoare de limba slavona sunt „cah! nu! nasol!”…ca sa vezi, noi nu vorbim tot niscaiva slavona? 🙂

Macar pe drumurile din Serbia am auzit MULTE claxoane de salut si am dat de multi oameni ce ne salutau cu caldura sau ne urau (in engleza) „Drum bun!”. La noi inca aud:

  • „alooo, fataaaaa…esti in colaaanti!!” (daca esti fata, normal)
  • „ia uite si pe poponarii astia ba!”
  • „ce ba, n-aveti bani de masini? sarantocilor! ‘reati ai dreacu de ratati…”
  • „ete baaaaa..manele”
  • …+ sticle de apa aruncate din mers, scuipaturi, etc. 

Desi am stat cate o zi in fiecare capitala, evident ca nu este suficient. Ai timp doar cat sa degusti locul. Pentru o vizita mai pe indelete, recomand minim 3 zile in fiecare, per pedes.

Usor, ne apropiem de tara si de finalul acestui frumos tur.

Distribuie articolul:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *