18 iunie: Vukovar – Novi Sad

Distribuie articolul:
Harta etapei

Create Maps or search from 80 million at MapMyRide

Km parcursi in ziua curenta: ~89
Total: 861 km
Track GPX: https://drive.google.com/file/d/0ByRfPcst6S-6Ny1lQl9mcXZwbnc/edit?usp=sharing
Foto: Dragos si Marius

Dimineata urmatoare, dupa ce am stat la coada pentru utilizarea toaletei, strangem catrafusele. Doamna de la cazare ne-a spus ca va lipsi, dar sa ii lasam cheia in cutia postala, dupa ce incuiem usa. Cata incredere!

In fata pensiunii, il ajut pe Marius in reglarea deraiorului fata. Bate nitel lantul.

Trecem prin centru pentru a mai schimba niste bani, apoi pe la supermarket-ul „Konzum” pentru aprovizionare.

Cateva poze de prin oras:

O luam „la pedala” catre Ilok. Trecem pe langa celebrul turn de apa, bombardat in timpul razboiului.

Dunarea…

In jurul orei 11, tragem la umbra unui nuc gasit de Marius. Luam micul dejun.
Este liniste si cald.

Urmatorii ~20 km au fost constituiti din coborari de 8%, urmate de urcari de 8-10%, dupa care plat 203 km. Tot asa, de vreo cinci ori. O zona foarte frumoasa, in orice caz.

Intalnim un cuplu de cicloturisti venind din sens invers. Ne salutam din mers.

Mai toti soferii ne saluta, fie prin claxoane discrete, fie ne fac cu mana in retrovizoare sau chiar pe geam. Pe marginea drumului intalnim foarte multi meri.

Ajungem, usurel, in Ilok. Localitate de frontiera. Hotaram sa oprim la un birt si sa bem de cati kuna mai avem la noi (in general, maruntis). Astfel, zabovim cam o ora.

La plecare, Nicoleta ofera cateva grisine unui catel de pe langa birt, foarte simpatic de altfel.

Din Ilok, traversam Dunarea si intram in Serbia. Fluviul este in continuare iesit din matca.

Facem vama si pedalam pana in Backa Palanka, unde am schimbat bani. Tot de aici cumparam apa si inghetata. Lui Mircea nu prea ii place, desi ii spunem ca e cam ca la noi. E, o fi de la soare :).

Cat iti consuma bicla la suta?!

1 Euro = 111 Dinari Sarbesti

In continuare, toata lumea intelege si vorbeste engleza.

Pedalam la 42 de grade Celsius pe DN 7, catre Novi Sad. Drumul este bun pentru masini, insa zona de pe margine este foarte proasta si avem dificultati in a ne tine departe de masini.
Prindem un interval cu trafic intens. E o situatie nitel mai tensionata. Ne luam si vreo doua-trei claxoane. Pe marginea drumului vedem multe cruci, semn ca se produc multe accidente in zona.

Facem pauza langa o livada, dupa cativa kilometri de mers cu mainile inclestate pe ghidon, privirea fix in fata si eforturi sustinute in a ignora masinile ce trec aproape de noi (in 90% din cazuri, fara intentie).

In apropiere de Novi Sad, traficul s-a mai diluat. Din Veternik incep niste piste pentru biciclete, pe care le folosim cu mare drag pana in Novi Sad.

Odata ajunsi in oras, mergem numai pe piste special amenajate pentru biciclete. Este plin. Remarcam frumusetea sarboaicelor.

Nu avem nici un reper pentru vreo cazare, iar orasul este destul de mare. Hotaram sa continuam pe ruta schitata de acasa, catre iesirea de Belgrad. Poate acolo gasim ceva.

Din cauza oboselii, se manifesta mici tensiunii in cadrul grupului. Trec repede.

Traversam Dunarea pe un pod „asezonat” cu lacate. Da, din acelea puse de catre cupluri, ce simbolizeaza legamantul.

Trecem de o poarta a cetatii Novi Sadului si, Nicoleta observa un indicator catre un Hotel. In mod autoritar, se duce in directia indicata. O urmam si ajungem la Hotel Sveti Georgjie (www.svetigeorgije.co.rs).
Un hotel de doua stele, vis-a-vis de o biserica, la vreo 200 de metri de drumul catre Belgrad.

Suntem intampinati foarte frumos. Camera dubla este 30 de Euro. Hotelul pare a apartine bisericii.
Ni se spune ca putem pune bicicletele vis-a-vis, in curtea bisericii. Tot acolo putem intinde rufe la uscat, in caz ca avem nevoie.

Zis si facut. Ducem bicicletele, facem dus, spalam ce rufe mai aveam de spalat, apoi coboram sa le intindem. In curtea bisericii, o mogaldeata de catel de da tarcoale. Un pui negru cu blana ca de oita. Foarte jucaus.

Iesim apoi in centrul vechi al Novi Sadului (care era, de fapt, foarte aproape). Oprim la un restaurant defamilie unde mancam bine si bem bere buna. La fel, toti vorbesc engleza.

Masa a costat, per total, 3715 dinari (pentru toti 4). O bere la draft este 115 dinari, adica ~1 Euro.
Luand in calcul cat de buna a fost mancarea (si cat a mancat Marius, care intotdeauna „baga cu incredere”), un pret foarte bun.

Inapoi la hotel, mai zabovim in zona barului band din palinca adusa de Marius. Evident, fiind atat de cald in ultimele zile, s-a baut mai putin din ea.

Somn….

Distribuie articolul:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *