Prima alergare cu Vivobarefoot Breatho (Trail)

Distribuie articolul:
Mai ales dupa semimaratonul Petrom din mai, am avut niscaiva probleme cu unghiile si cu vreo cateva bataturi enervante. Totodata, m-a deranjat nitel (spre final) tendonul ilio-tibial, lucru de care scapasem de vreme buna.

Tot citind si alergand (ocazional in iunie si iulie), am inceput sa devin interesat de asa-zisul „barefoot running”. Adica alergarea fara incaltaminte. Mai incercasem asta, pe plaja. Si da, stiam ca, din punct de vedere anatomic, omul alearga calcand pe partea frontala a labei piciorului (pe „pernite”), caci aterizarea pe calcaie este, pe cat de nenaturala, pe atat de daunatoare articulatiilor.

Dupa ceva ezitari, am comandat o pereche de Vivobarefoot Breatho Trail (caci la noi pe strazi si in parcuri nu prea poti alerga descult…). Laudati pentru spatiul generos destinat degetelor, profilul de tip trail al talpii (sunt ganditi si pentru alergare montana, lucru cu care m-am decis sa cochetez in scurt timp) si modul in care iti schimba, in bine, stilul de alergat. Totodata, asa cum spune si numele, sunt foarte respirabili.

Coletul a venit in vreo 4 zile (Amazon.co.uk) si au costat, cu tot cu transport, 380 RON (cam la acelasi pret cu o incaltaminte „care se respecta” de prin magazinele de profil…).

Inca de cand i-am incaltat prin casa, chiar simteam o mare diferenta de postura. Uitandu-ma si la un clip introductiv de pe site-ul celor de la Vivobarefoot, ce trata acest stil de alergare, am iesit cu mare entuziasm astazi de dimineata in Politehnica, pentru o „tura”.

Bike route 2,037,436 – powered by Www.runmap.net

Intr-un final, am alergat vreo 7.5 km in 47 minute. O tura bunicica pentru initierea in acest stil de alergare.

Ca si concluzii, pe scurt:
– sunt foarte usori
– chiar m-au ajutat sa imi schimb nitel stilul de alergare
– cadenta in alergare este ceva mai mare, postura este dreapta si inclinatia e data din glezne
– am facut febra musculara la gambe, mult mai rau decat am facut vreodata de cand m-am apucat de alergare…ma simt de parca am facut serii de genuflexiuni cu haltera pana la epuizare
– respiratia este mult mai regulata..pulsul nu cred ca a sarit de 140, decat atunci cand am sprintat putin
– simti ca alergi mai…”natural”, nu stiu cum sa explic exact (inca)
– totodata, la final, aveam senzatia ca o mai puteam tine inca 2 ore in ritmul respectiv, insa gambele erau ca piatra si stiam ca ar fi bine sa ma opresc daca vreau sa ma mai misc in urmatoarele 3-4 zile
– zici ca ai parghii in loc de picioare
– intr-adevar, au sireturile nitel cam lungi, insa nu incomodeaza. Faci o funda dubla si ai rezolvat problema (sau, le tai 🙂 )

Mentiunea legata de gambe este importanta. In mod oficial este recomandat sa o iei treptat, cu distante mai mici, pentru a da timp musculaturii sa se adapteze corespunzator noului mod de a alerga.

Pantofii arata cam asa:

Gasiti multe filmulete, documentare si articole detaliate despre acest stil de alergare:



O fi sau n-o fi un trend, cert este ca azi am simtit ca alerg altfel si mai cu spor fata de toate alergarile din ultimul an. De aceea, voi continua sa ii utilizez si voi reveni cu impresii.

Ii voi lua cu mine in concediul din Creta, care se iveste usurel de dupa colt, unde planuiesc sa alerg si pe ceva drumuri neasfaltate. Vom vedea cum se comporta, sau cum ma comport eu :). Si, poate chiar din toamna asta, pareri (din alergare) de pe potecile muntilor de pe la noi.

Distribuie articolul:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *