14 iunie: Budapesta

Distribuie articolul:
Am avut o noapte linistita, cu somn de voie. Ne-am trezit, am facut cumparaturile la un LIDL din apropiere iar apoi am luat micul dejun in curtea pensiunii.

Abia pe la ora 11 plecam catre gara locala din Szentendre („Pannoniatelep”) pentru a lua un tren pana in Budapesta. Biletul a fost foarte ieftin: 310 forinti (in contextul in care aveam sa aflam ca intrarea la toalete prin Budapesta e ~200 forinti).

Trenul are cap de linie comun cu o statie de metrou. Iesim la suprafata si suntem exact vis-a-vis (adica pe malul opus) de Palatul Parlamentului. „Faleza” Dunarii este inca inundata.

Hoinarim pe langa doua biserici stradale si urcam spre cetatea Buda. Foarte dragute stradutele pe care ne plimbam.

Sus, vizitam biserica Matyas (Matei Corvin) care era in plin proces de restaurare. Biletul ne-a costat 1000 de forinti de caciula.

La iesire, servim cate-o inghetata si ne plimbam prin cetate.

Niste baieti exersau miscari de parkour.
Ne atrage atentia „Labirinthus”, dar ne multumim sa coboram pana la intrare si sa iesim apoi. Nu prea ne imbie cadrul artificial.

La palatul regal, avem ocazia sa vedem si un schimb de garda.

Mai stam ce mai stam si coboram din cetate, catre Podul cu Lanturi. 

Traversam Dunarea si cautam o terasa unde sa bem o bere. Gasim una centrala unde bem cate una la 0.33 (cinstea lui Marius), dupa care o luam din loc si ne oprim din nou in scurt timp la terasa unui mic local chinezesc, unde bem o alta bere si mancam cate-un sandvis. Pe drum, dam de o gasca de travestiti ce faceau deliciul publicului.
Vom mai vedea si statuia lui Reagan, un monument comunist si afisul unui simpozion pe tema artei…tiganesti.

Vizitam si basilica Sf. Stefan. 200 de forinti intrarea si un preot parsiv care spunea ca taxa e sub forma de donatie de fapt si ca putem lasa „anything, forint, euro, dollar, doesn’t matter”. Foarte „spiritual”!
Biserica in sine este foarte frumoasa in schimb si bine aranjata. Multa marmura si un dom foarte mare.

Iesind din catedrala, ne oprim la o farmacie unde incercam sa luam niste analgezice pentru Marius, care inca se resimte cu acea coasta fisurata inainte de Bratislava. Ne intelegem fluent in engleza cu o doamna farmacista care ne da Ibuprofen, doza maxim admisa fara reteta in Ungaria, cu mica mentiune ca, daca doreste ca efectul sa fie nitel amplificat, sa ia pastilele pe stomacul gol, dimineata.
Timpul a trecut foarte repede. Budapesta este un oras superb care necesita cateva zile bune spre a il vizita, la fel ca in cazul multor altor capitale din lume. Cu gandul de a reveni la un moment dat intr-un „city break”, ne indreptam spre gara pentru a ne intoarce acasa. 

Se curata praful produs de malul uscat din Dunare, in urma inundatiilor

M-am procopsit cu ceva basici urate la degetele de la picioare, de la atata mers pe jos in adidasii pe care-i folosesc pentru biciclit. Nu mersul pe jos a fost problema (e si asta una din activitatile pe care le prefer), ci faptul ca incaltarile cu pricina sunt mai stramte in fata si nu am anticipat aceasta problema.
In gara, reusim sa luam bilet inapoi cu acelasi tip de tren, insa la pret dublu fata de cat am dat dimineata. Ora o fi fost de vina, caci nu am prea reusit sa ne intelegem cu casiera.
La pensiune, ne-am spalat si ne-am pus la masa. Apoi, am inceput sa studiem hartile pentru a stabili o ruta alternativa EuroVelo 6, luand in calcul inundatiile. Apare si proprietarul pensiunii care ne da cateva indicatii utile cu privire la starea drumurilor.
Spre ora 1 AM, coboram „steagurile” in berna si tragem la somn.

Distribuie articolul:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *