Trenul ajunge in Viena. Ne holbam pe fereastra si suntem placut impresionati de numarul de biciclisti si alergatori pe care-i zaresti prin oras. Imediat, te simti mai in elementul tau.

Strangem coburile, ne luam rucsacii in spinare, toate sarsanalele si le ducem spre usa. Insotitorul ne aduce cate-o sticla de apa si una de Lipton de caciula. Cica erau incluse in pret, dar dormeam cand le-a impartit si nu a insistat.

Per total, trenul a acumulat intarzieri de o ora, din Bucuresti pana aici. Chiar rezonabil, oricum nu ne grabim nicaieri. Planul este sa coboram bicicletele si bagajele, sa montam rotile, gentile si s-o luam din loc catre camping Wien Sud unde suntem chititi sa punem tabara. Dupa un dus, facem niscaiva cumparaturi si plecam pe bicle la o vizita a orasului. Nu vom intra in nici un muzeu astazi, ci doar facem plimbari. Avem si doua ghiduri tiparite cu noi plus Marius care a mai fost o data in Viena.

In cele din urma, trenul opreste. Coboram relaxati si ne apucam sa verificam bicicletele.
La a mea a trebuit sa mai reglez frana fata, lucru ce a durat cam 5 minute.

Ne abordeaza un conductor de tren. Ca o paranteza, am observat ca acesti conductori austrieci apar in gari asemeni pilotilor de avion. La uniforma, cu un troller mic si isi asteapta trenul.
Vazandu-ne cu bicicletele pe peron, omul a crezut ca urmeaza sa ne urcam in trenul sau (ce urma sa plece de la linia vecina). Drept urmare, ne-a intrebat de “bicycle pass”. Un pic derutati, nu stiam ce sa ii raspundem. In cele din urma ne pica fisa si il lamurim, spunandu-i ca tocmai am coborat din trenul dinspre Budapesta si ca urmeaza sa iesim din gara. Amuzat de situatie, ne ureaza o zi buna.

Zarim un alt cicloturist chinez pe acelasi peron, care astepta trenul. Acesta se ia un pic la vorba cu Nico in vreme ce noi facem ultimele verificari ale bicicletelor.

Odata aranjati, parasim gara. Pornesc GPS-ul, resetez ciclocomputer-ul si…la drum!

Viena are piste pentru biciclete frumos facute, insa nu peste tot (este totusi un oras mai vechi). In schimb, primeaza bunul simt (si accesul liber cu bicicleta pe mai toate strazile cu circulatie auto restrictionata). Am avut surpriza placuta (inca din primele minute) sa mergem pe o pista si, in apropierea unei intersectii, un taximetrist care trecuse de ceva vreme de noi si urma sa faca dreapta (intersectandu-se cu pista) s-a oprit usurel si s-a asigurat daca nu cumva vine vreun biciclist.

Stiu ca este ceva normal, insa cand ultima strada parcursa inainte de a pedala prin Viena este Bd. Dinicu Golescu, in zona Garii de Nord, la ora pranzului, constrastul este suficient de mare.

Cu ajutorul GPS-ului, ne apropiem de camping. Este un pic mai departe de zona centrala (relativ departe..cam 8 km) insa este FOARTE frumos. Nu ma asteptam sa vad o zona atat de inverzita si curata in oras.

Toaletele si dusurile sunt de nota 10. Curate, fara repros. Si oamenii ce trec pe aici sunt atenti la ce lasa in urma lor, ce-i drept, insa impresia este foarte placuta.

Pentru doua nopti, 2 corturi, 4 adulti si 4 biciclete (ma rog, cele din urma au gratuitate 🙂 ), costul a fost de 17.5 Euro de caciula. Cu acces la bucatarie, internet Wireless gratuit, posibilitatea de a ne incarca telefoane/acumulatori fara a plati ceva in plus, etc.

Dupa ce completam toate cele necesare, ne alegem locurile pentru cort.

Despachetam, facem cate-un dus si apoi dam navala in supermarket-ul “Merkur”, ce se afla chiar langa camping.
Berea este ieftina si buna, in jur de 50-60 eurocenti. Totodata, va recomand sa degustati “fresh-urile” de portocale, kiwi + ananas si cele de morcovi. Sunt chiar proaspete si delicioase!

Lasam papornitele cu apa, merinde si (cel mai important) “beutura” la cort, apoi ne suim pe “cai”. Manevrabila mai este bicicleta fara bagaje…

Ne plimbam oarecum brambura prin Viena, ajungand pana in zona centrala. Luam pulsul orasului, urmand ca in ziua urmatoare sa si vizitam cate ceva, functie de timpul disponibil.

Acces al metroului

Semafor pentru ambele “categorii”

Arhitectura cladirilor impresioneaza in mod placut. Totusi, fiind sambata, orasul este destul de aglomerat. Ne facem loc cu greu prin multime uneori.

 Aruncam un ochi pe ghidurile tiparite si decidem incotro sa o luam.

In scurt timp, ajungem in fata unei biserici dragute, amplasata vis-a-vis de un centru comercial. Este chiar pe o strada destul de aglomerata.
In fata bisericii, statuia lui Joseph Haydn (unul din compozitorii preferati), o toneta cu sucuri “fresh” din fructe si legume iar, vis-a-vis de biserica, o ricsa.

Biserica
Haydn

Ricsa

Mere un suc proaspat!

Bem cate-un suc. De morcov, de ananas cu kiwi, etc. Fiecare ce-a dorit.

Ne continuam hoinareala, cascand ochii in stanga si-n dreapta.

Ne oprim intre Muzeul de Arta si cel al Stiintelor Naturale, pe spatiul verde, pentru a face cateva poze.

Muzeul de Arta

Muzeul Stiintelor Naturale

De aici, decidem sa mergem catre palatul Hofburg si zona aferenta acestuia.
Tot acolo gasim si o “cismea” cu apa rece. Binevenita!
Vremea este foarte frumoasa, sunt in jur de 28 de grade.
Autobuzele in stil clasic sunt nelipsite pentru tururile centrale.

Apa rece!

Hofburg

Trasura pentru turisti

Ne oprim intr-o piateta, in fata Muzeului Sissi si a sediului Raiffeisen.

Muzeul Sissi

“Orientare turistica”

Continuam catre Albertina, Stephansdom si Opera.

Stephansdom

In memoria Maicii Tereza

Odata ajunsi in fata Operei, observam cateva randuri de scaune aranjate cu privirea catre un ecran mare. Urmeaza ca spectacolul din interiorul Operei sa fie transmis si afara.
Vanzatorii de bilete patruleaza zona, imbracati tematic, timp in care scaunele incep sa se ocupe, incet dar sigur.
Din pacate, nu putem ramane sa asistam la spectacol. Pentru a gusta Viena asa cum trebuie, e musai sa iti aranjezi un mini-concediu in care sa bati orasul si muzeele la picior si sa asculti macar un concert de muzica clasica/opera!

Parca ne incearca o mica senzatie de foame. Drept urmare, decidem sa mergem catre biserica romano-catolica Karlskirche si zona Belvedere, dupa care sa ne intoarcem catre “tabara”.

Karlskirche merita vazuta din plin. Cele doua mari coloane exterioare sunt inspirate din Columna lui Traian. O bijuterie arhitecturala.

In drum, Monumentul Eroilor Sovietici (nu stiu ce faceau oamenii aceia din spate, cocotati cu macaraua…oricum, nu cred ca se uitau drept in jos):

Iata-ne si la Belvedere, un alt edificiu superb. Parcul din arealul sau este deschis publicului si vezi multa lume la alergarea de dupa-amiaza (chiar si oameni in varsta) sau la o simpla plimbare.

De aici, dupa ce vedem si-o mireasa (venita pentru poze de nunta probabil, cine stie), plecam catre camping.

La “tabara”, urmeaza dus, nitica mancare (pe bancuta din lemn pusa la dispozitie chiar in zona corturilor) “udata” cu bere si “asezonata” cu palinca adusa de Marius.

“Blitzofobie”

In ceas de noapte, linistiti, ne bagam la somn. Si ce somn bun vom degusta in linistea asta!