Publicat pe

Fagaras, Culmea Malita – Lac Scarisoara | 7-8 iulie 2012

Distribuie articolul:

TRASEUL

Route 1,691,801 – powered by www.bikemap.net

Dupa cateva mici discutii despre o tura de bicla prin Fagaras, reasamblam grupul si hotaram sa decolam. Cu ochii pe vreme, credem ca va fi cat de cat ok. Planul este sa ajungem cu masinile pana in Slatina (zona Nucsoara, Arges), iar de-acolo sa mergem cu bicicletele pe culmea Malita, apoi pana la caldarea Galbena. A doua zi, retur pe culmea Piciuata.

E cald. Parcam masinile in curtea pensiunii Danvi. Platim 20 RON/masina pentru a le lasa in parcarea lor pana ne intoarcem. Pregatim bicicletele, montam bagajul si o luam din loc.

Ne incalzim si incepem sa urcam. Dam de cateva tiruri incarcate cu lemne. Sunt curios, oare, ale cui sunt aceste masini, sambata, carand busteni fara ca cineva sa fie prezent la punctul de control silvic, aflat in Slatina, mai jos….

Urcam. Apele curg pe noi de zici ca umblam prin ploaie. Consumam apa si reumplem sticlele de la izvoarele de pe drum intr-o veselie. Ne stropeste nitel si o ploicica, dar soarele revine in scurt timp.
Facem o pauza dupa primii 15 km (parca). O gustare, adapare, cate-o poza. Totodata, statul la soare usuca hainele :).

Tot inainte, urcus. Mai le si impingem, ca sa ne odihnim. Drumul devine din ce in ce mai bolovanos, tipic unui forestier ce ajunge in platou. Mai facem o pauza, sa ne revenim. Este CALD.
Sunt foarte multi fluturi in perioada asta. Sezon de imperechere. Chiar si la transpiratia de pe casca vin in graba :).

Cand sa iesim inspre Malita, auzim ceva tunete si vedem nori. Cativa stropi ne ating pe fata si hotaram sa tragem sub brazi, asteptand sa treaca. Este si pauza de pranz.

Puiul de tara fiert si calit (cu un varf de lingurita de ulei), amestecat cu orez integral fiert si calit + morcovi si ardei proaspeti + niscaiva ierburi (busuioc, cimbru) constituie o masa superba la drum. Fara sa cada grea, fiind totodata satioasa si cu tot ce-i trebuie dpdv al nutritiei :).

Se imbuneaza si vremea si incepem urcarea. Traseul este marcat cu triunghi albastru. Se intalneste si cu triunghiul rosu, care duce catre Valea Rea. Noi, tot catre Malita. Mai sus nitel, izvor potabil. Ne adapam, probabil e ultimul pana la lac.


Intalnim un soi de refugiu chiar inainte de varful Malita, pe care sunt inscriptionate cateva insemne din partea Salvamontului.

Deja ne simtim nitel obositi si deshidratati. Pauzele devin mai dese si impinsul bicicletelor cu tot cu bagaje devine si el obositor.
Timpii cresc si, pe masura ce inaintam pe culme, ne prindem ca nu ajungem la Galbena. Drept urmare, inainte de a doua culme zdravana (panta prostului, cum i s-ar mai spune), ne decidem sa urmam traseul turistic (triunghiul albastru) catre stanga, pe umerii culmii, in loc sa o tinem e linia platoului. Stim ca mai sunt inca doua de urcat, chiar mai inalte,dupa ea. Ne hotaram sa cautam un loc de campare.

Inaintam pe triunghi albastru. Este poteca turistica, cu multe pietre. Tragem de biciclete si ele trag de noi. Datorita oboselii, apar si nervii. Ne bate si vantul destul de tare si suntem nitel stresati sa nu ne prinda noaptea.
Scoatem harta, o studiem si detectam ca traseul trece pe langa un alt lac, mai mic, pe numele lui Scarisoara.
Decidem sa campam acolo.
Nu trece foarte mult timp si ajungem la lac, dupa mult chin si multe lovituri pe pietre. Nu a mai avut nimeni chef de poze, dar recuperam.

In fine, ajungem la lac. E chiar mic, dar zona e buna de campat. Pare-se ca lacul are izvor subteran, caci tot curge spre valea Valsanului (spre stanga noastra) si nu se goleste. Gustam apa si observam ca e numai buna de fiert la primus, pentru supa.

Punem corturile in timp ce vantul bate in rafale, din ce in ce mai tare si, ne schimbam de hainele ude. Soarele apune iar noi stam la „masa”, pe pietre, bucurandu-ne de supele calde si alte mici merinde aduse de fiecare.
Evident, Marius ne serveste cu palinca, aceeasi palinca ce ne-a insotit si incalzit in turul din Apuseni, in mai.

Bagam de seama ca avem langa zona corturilor o vizuina. Spunem „Noapte buna” dupa cateva glume, ne ascundem in sacii de dormit, obositi si…liniste.
Vantul s-a linistit si el. E senin. Apare si luna mai in noapte.
Nu am reusit sa adorm chiar imediat si luna o vedeam prin tesatura cortului. Mi-era prea lene si frig sa mai scot aparatul pentru cateva poze. Vor mai fi ocazii.
Din nou, vantul se pune zdravan pe treaba si frigul se simte. Mi se raceste nasul nitel.

Pe la 4-5 dimineata, auzim ceva ce pare a fi o marmota. Tot „striga” in zona lacului, schimbandu-si des pozitia. Intr-un final, tace. Dorm mai departe.

Ne trezim cu soarele incingand cortul, pe la 8 si ceva dimineata. Reimprospatam, luam micul dejun, servim un ceai, strangem catrafusele si o luam direct inapoi spre masini. Abandonam planul initial (vazand ca si muchia Piciuata era oricum accidentata..si departe de noi) si ne chinuim inapoi, pe pietre. De data asta, cateva poze :).

Observam si o mica placuta din piatra in zona lacului, pe un bolovan. Scrie „Iezerul lui Milica”. Mai este cunoscut si ca „Lacul din Caldarea cu Izvoare”. Nu sunt inca sigur cine ar fi acest „Milica”, insa tind sa cred ca e vorba de Emilian Cristea (link de „back-up” al informatiei) .

Legat de acest subiect si alte „treburi montane”, recomand si: http://www.scribd.com/doc/17259551/Contributii-la-istoria-alpinismului-romanesc

Se aduna niste nori in zare iar, dupa Malita, pare-se ca ploua zdravan. Observam ca cineva a urcat un un 4×4 in platou si a campat chiar acolo.

Inca nitel push-bike si..da-i coborare. Mai oprim pentru apa si cateva poze.
O coborare frumoasa! Dar, unul din noi ia o mica tranta, pe cot si umar, din cauza unui bolovan nastrusnic, la scurt timp dupa iesirea din golul alpin. E in regula, nimic grav. Ii dam inainte.





Mai jos, dupa ceva minute bune de coborat in padure, norii ce se tot adunau in spatele nostru dinspre Moldoveanu, cand inca eram sus, incep sa toarne ploaie cu grindina. 
Ne adapostim sub o stanca, lasand bicicletele la marginea drumului.
Ploua torential, zdravan, pret de vreo 20 de minute. Vazand ca nu da semne sa inceteze definitiv, o luam din loc cand se mai domoleste.

Trasnetele ne insotesc, insa sunt sus, pe culmi. Coboram si tot coboram. Spre Slatina, drumul e ideal. Nu prea a plouat si aderenta e super.

Ajungem la masini. Impachetam toate cele si urcam la pensiune ca sa mancam ceva.
Aici, asteptam o ora si ceva comanda. Mai sa plecam, insa aveam timp sa ajungem pe lumina in Bucuresti.

…ceea ce se si intampla, catre orele 20:30. In Bucuresti, murim de cald.
Stau cu geamurile deschise, simtind aromele de ghena si auzind hoardele de cocalari manelizati de pe la colturile blocurilor din Militari. Infing dopurile in urechi.
Adorm cu gandul la seara precedenta cand, pe la aceeasi ora, stateam in cort, la aproape 2300 de metri altitudine, imbracat in colantii si bluza de alergat, cu sosete, batic pe cap si sacul de dormit inchis pana-n gat, inconjurat de o liniste monumentala. 🙂

Traseul (inregistrat de GPS): -de adaugat, momentan nu merge Bikemap- 

Poze: Eu & Marius.

Distribuie articolul:

Un comentariu la “Fagaras, Culmea Malita – Lac Scarisoara | 7-8 iulie 2012

  1. Am avut traseu comun cu al vostru pe portiunea de la refugiul pictat la Slatina. Foarte frumos traseul, mai ales zona cheilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *